Istoria Muzicii

Atunci cand cerul s-a umplut de flacari pentru prima oara, cand norii pareau ciorchini de struguri vinetii iar marea un infinit vitraliu spart in o mie de bucati, atunci cand primele umbre si-au frant siluetele lor fragile de stanci colturoase si in vremea aceea inca netocite de suflul aspru al vantului, atunci cand primele picaturi de ploaie rece au izbit pamantul crapat, atunci, odata cu prima adiere s-a nascut giuvaerul acelor spirite rebele care salasluiesc in noi. Din suflul pamantului, din pulberea stelelor si din atingerea fierbinte a soarelui s-a plasmuit ceea ce noi numim cu atata usurinta si de multe ori indiferenta, muzica. Conteaza insa foarte mult legatura indirecta care se creeaza intre compozitor si cel care ii asculta muzica. Frumusetea unui cantec renascentist de dragoste (Baci soavi e cari - C. Gesualdo) poate fi cu greu strapunsa in esenta daca o persoana nu a simtit niciodata acele sageti argintate care ne strapung cu atat de putina mila. Muzica trebuie sa fie scanteia ce aprinde focul in spiritul omenesc spunea Beethoven. Intr-adevar, muzica trebuie sa trezeasca in fiinta umana sentimente care poate, altfel, ar ramane acoperite de cenusa timpului si ar disparea atunci cand sunt necesare mai mult, atunci cand spiritul rataceste pe carari pustii si inzapezite. Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au simtit nevoia sa se exprime si totodata sa se si descarce prin muzica. Incepand din vremuri medievale, apoi urmand o rabufnire de arta in perioada Renascentista, aceasta manifestare a spiritului s-a dezvoltat in permanenta. Preclasicismul a fost, fara indoiala, marcat atat de geniul creator al acestui om, cat si de rabdarea si gandirea sa profunda. Din pacate, destinul in timpul vietii l-a condamnat la o existenta cat se poate de grea pentru ca apoi sa ii ofere, dupa moarte, un loc intre stele, altfel spus, nemurirea. Johann Sebastian Bach (1685-1750) a fost cel care a dat nastere la armonie. In toate lucrarile sale se observa uimitoarea usurinta prin care aluneca dintr-o tonalitate in alta dand o unica impresie a unor sunete inlantuite cat se poate de firesc (Preludiul nr. 1 - Clavecinul bine temperat). O expresivitate aparte o au totusi miscarile in Adagio. Creeaza o pendulare intre concret si ireal, chiar intre viata si moarte. Acea imbinare de pian (clavecin) si coarde este atat de linistitoare incat la un moment dat devine stranie. In nici o clipa nu-si pierde insa frumusetea. Mai mult, referindu-ne strict la lucrarile pentru orga, putem spune ca sunt adevarate rugaciuni inaltate Dumnezeirii. Cateva sunete induiosator de cristaline insotite de grave note patrunzatoare reusesc sa smulga din corpurile noastre obosite sufletele si sa le duca undeva unde nu mai exista urat si rau, insa va exista intotdeauna durere. Daca nu ar fi existat Felix Mendelssohn Bartholdy, care la mai bine de o suta de ani de la moartea lui Bach i-a descoperit partiturile, probabil ca acestea acum nu ar fi ...