Ioan Hudița - Pagini de jurnal

Ultimul din episoadele publicate in avanpremiera editoriala din jurnalul profesorului Ioan Hudita (Magazin istoric, nr. 4/1998) relata imprejurarile prabusirii regimului carlist. La cererea redactiei revistei Magazin istoric, am extras si aceste cateva fragmente care nu au fost incluse in volumul aflat in curs de aparitie la Editura Institutului European din Iasi, ce se incheie cu data de 6 septembrie 1940. Aceste fragmente se refera la evenimente din zilele de 12-15 septembrie 1940, avand ca element central constituirea guvernului antonesciano-legionar si care a stat la baza proclamarii Romaniei ca stat national-legionar. La 6 septembrie 1940 domnia regelui Carol II si regimul pe care monarhul il instituise in februarie 1938 se incheiasera prin abdicarea monarhului, conditie pe care o pusesera liderii partidelor istorice si pe care generalul Ion Antonescu o realizase. In zilele imediat urmatoare a devenit evident ca generalul, ajuns conducator al statului in noua domnie a regelui Mihai I, nu avea sa se subsumeze liniei de politica externa a acestor lideri si mai ales celei a lui Iuliu Maniu, dimpotriva, pozitia sa se va identifica mai mult cu aceea a miscarii legionare. De asemenea, asteptata rezistenta fata de cedarea Transilvaniei de Nord catre Ungaria, impusa de Italia fascista si Germania nazista prin dictatul de la Viena, rezistenta pe care Iuliu Maniu ar fi dorit-o, nu s-a produs. Timp de opt zile, generalul Ion Antonescu a intarziat sa-si formeze guvernul, pentru ca, apoi, acesta sa fie alcatuit cu legionarii, cu cativa tehnicieni; si cu militari.

Constient de refuzul pe care l-ar fi primit din partea partidelor istorice, ale caror cereri era convins ca nu le putea onora, generalul Antonescu a eliminat din calculele sale consultarile cu acestia. Jurnalul lui Ioan Hudita din zilele de 12-15 septembrie reflecta atmosfera premergatoare constituirii noului guvern si faptul ca Antonescu, preluand cu mana sigura conducerea statului, a adoptat o pozitie prudenta fata de problema Ardealului de Nord, asumandu-si consecintele unei astfel de atitudini. Din jurnal transpar si ingrijorarile carlistilor (intre altele, sunt date detalii privind arestarea la granita a lui Gavrila Marinescu, fostul prefect al Politiei Capitalei si ministru de interne in timpul dictaturii regale, care, temandu-se de eventuale represalii, incercase sa paraseasca tara), treptata penetratie a miscarii legionare in institutiile statului, ecourile bataliei Angliei, in plina desfasurare. In sfarsit, ne este prezentata formarea, la 14 septembrie 1940, a noului guvern cu un vadit caracter legionar. Reiese limpede, totodata, evitarea liderului Partidului National- Taranesc, care, de altfel, nu-si mai face in acele zile decat o scurta aparitie in Bucuresti, dar care, evident, nici n-a mai fost solicitat de Antonescu si nici macar n-a fost consultat dupa ce generalul a preluat efectiv puterea in stat! Sunt zilele in care raporturile dintre cele doua personalitati ...