Influența Europei în România și în spațiile extraeuropene

Integrarea culturii române în Europa

Până la începutul secolului XIX spațiul românesc avea puține legături cu Europa Apuseană. Factori care au provocat această situație:

cultura și religia diferite

limba diferită

poziția geografică

Până în secolul XIX au fost momente în care spațiul nostru s-a deschis către Europa într-o formă sau alta.

Anumite părți ale României de astăzi au fost infulețate semnificativ de Umanism și Renaștere.

Doctrina protestantă a avut o oarecare infulență în Transilvania (germanii de aici au devenit lutherani iar maghiarii au devenit calvini). Protestanții au încercat (chiar și prin forță) să impună și românilor doctrina lor. A existat totuși un aspect pozitiv al acestui aspect: românii au început să-și scrie cărțile de cult în limba română.

Aceste perioade de deschidere au fost urmate însă de perioade de izolare a spațiului românesc și au apărut influențe orientale ( în secolul XVIII-perioada fanariotă)

Această succesiune a perioadelor de apropiere și izolare a continuat și în ultimele 2 secole (secolul XIX și prima jumătate a secolului XX care s-au caracterizat prin cel mai mare efort de apropiere de Europa).

După al Doilea Război Mondial s-a revenit iarăși la izolare pentru că la putere au venit comuniștii care nu mai căutau inspirație în Occident ci se străduiau să copieze modelul sovietic.

La începutul secolului XIX spațiul românesc era aproape în totalitate rupt de Occident. Aici erau domnii fanarioți care erau supuși total turcilor iar viața boierilor și a categoriilor conducătoare se inspira din Răsărit (Turcia, Grecia).

În anul 1822 turcii au renunțat la domnii fanarioți și în câțiva ani tările române s-au deschis occidentului.

Această deschidere s-a făcut prin călătorii în străinătate(călătoriile lui Dinicu Golescu. Acesta a lăsat și un jurnal de călătorie.)

Tinerii boieri au studiat în Italia, Franța, spațiul german, etc. Unii au rămas acolo dar cei mai mulți s-au întors contribuind la modernizarea țărilor române și pregătind revoluția de la 1848.

Anul 1848 a fost momentul care a demonstrat cel mai bine sincronizarea noastră cu Europa. În spațiul românesc s-au desfășurat revoluții după modelul celor din Occident.

În a doua jumătate a secolului XIX europenizarea s-a accentuat.

A apărut România moderna, regimul constituțional, modernizarea economiei, au apărut școli și universități moderne și a avut loc prima discuție teoretică cu privire la modernizare și la semnificația ei.

A apărut un grup de europeniști (cei mai mulți liberali) care susțineau modernizarea rapidă inclusiv în cultură.

La polul opus europeniștilor era grupul tradiționaliștilor (cei mai mulți erau conservatori). Aceștia susțineau tradiția românească și erau împotriva unei modernizări prea rapide.