Giordano Bruno

Din marturia depusa in fata inchizitiei venetiene aflam ca Bruno s-a nascut intr-o familie de nobili scapatati, in 1548, in oraselul Nola, nu departe de Napoli. Tatal sau, Giovanni, a slujit ca stegar intr-un regiment napolitan, astfel incat ocupatiile sale de soldat il tineau mai tot timpul departe de casa. La varsta de 17 ani, Bruno este admis, in calitate de novice, la manastirea ordinului Dominican din Napoli, iar peste un an imbraca vesmantul monahal al ordinului, schimbandu-si numele in Giordano (inainte se numea Filippo). In aceasta noua situatie, tanarul Bruno s-a dedicat in continuare studiilor, preponderant ecleziastice, in scopul pregatirii teologice superioare. In cei aproape doisprezece ani de viata monahala s-au format, in linii mari, conceptiile lui Giordano Bruno, care s-au delimitat net de orientarea riguros teologica a studiilor in manastire. In aceasta perioada s-au plamadit primele idei ostile dogmaticii oficiale a catolicismului, pe care Bruno le-a fundamentat mai trainic in anii ce au urmat. In manastire au incoltit in gandire sa samburii ereziei, care l-au impins mai tarziu la lupta deschisa impotriva dogmelor oficiale ale teologiei.

Anchetarea lui Giordano Bruno a durat aproape opt ani, mai intai la Venetia, iar apoi la Roma. Supus unui regim sever de temnita, lipsit de sprijinul prietenilor, permanent sicanat de anchetatori si de paznici, ganditorul din Nola nu si-a pierdut nici o clipa cumpatul. In cursul confruntarilor cu martorii, care nu erau decat unlte docile ale acuzatorilor, el isi construia argumente subtile, speculand fiecare fisura din formularea acuzatiilor pentru a demonstra lipsa lor de temei. Dar inchizitia nu putea fi convinsa ca erezia napolitanului este logic demonstrabila sau ca se intemeiaza pe fapte certe, pe date incontestabile. Oricat de firesti pareau lucruruile in explicatiile lui Bruno, oricat de convingatoare erau tezele sustinute de acesta, ratiunea de a fi a religiei, a teologiei, a dogmei fusese mult prea evident contestata. Erezia trebuie pedepsita cu moartea si intregul curs al cercetarilor se indreapta spre acest deznodamant. In ziua de 20 ianuarie 1600, tribunalul inchizitiei a pronuntat verdictul de condamnare la moarte a lui Giordano Bruno. Ultima sedinta a procesului a avut loc in palatul de resedinta al papii Clement al VIII-lea, care trebuia, potrivit procedurii, sa decida official arderea pe rug. La 25 ianuarie inchizitia a adoptat hotararea de condamnare publica a operei ereticului si de includere a ei in lista cartilor interzise de biserica catolica. La 8 februarie s-a desfasurat ceremonia anatemizarii si excomunicarii lui Bruno din Biserica, ultimul act care preceda moartea condamnatului.

Arderea pe rug a avut loc in ziua de 17 februarie 1600. Pana in ultima clipa condamnatul a ramas credincios ideilor sale, rezistand tuturor ofertelor de pocainta si de retractare, ceea ce, poate, i-ar fi usurat soarta. Cu un curaj demn de adanca admiratie, Bruno ...