Sfarsitul secolului al XVIII-lea va fi marcat in istoria lumii de des fasurarea unor evenimente importante, dintre care se detaseaza revolutia franceza. Ea va permite afirmarea unor principii juridice si morale de avangarda si a unei serii de personalitati politice si militare.
Oricum ar fi considerate lucrurile, anul 1789 nu poate fi despartit de prestigiul sau. Cresterea nivelului de viata implica aproape intotdeauna un progres al constiintei, astfel ca, cel care se va rascula primul nu va fi poporul de la sate, ci acela din marile orase, in special din Paris, care are obisnuinta insurectiilor.
In 1789, Parisul era patriot, adica era impotriva abuzurilor de orice fel. Inegalitatile juridice, pe care nimic nu le mai justifica, sunt abuzuri. Nici arbitrarul regal nu este mai putin grav. Vechea monarhie se goleste treptat, intre anii 1787-1789, de orice realitate.
Deputatul Lally-Tollendal facea la 13 iunie 1789, intr-un mod succint si admirabil, bilantul Vechiului regim: . regele inselat, legile fara putere executorie, servicii publice dezorganizate, armata atinsa de spiritul de revolta, particularismul provincial redesteptat, tezaurul vid, falimentul iminent, autoritatea fara respect, poporul fara nadejde de salvare, disperat. Monarhia se gasea iar in fata Parlamentului, care refuza sa inre gis tre ze noile impozite. Poporul lua pozitie fara echivoc, in favoarea par lamentelor, care aveau meritul ca faceau o opozitie inversunata si cereau convocarea Starilor Generale, care nu mai fusesera convocate din 1614, astfel incat nimeni nu mai stia care erau de fapt adevaratele lor puteri.
La 5 mai 1789, Adunarea Starilor Generale a fost convocata la Versailles. In ajunul deschiderii ei, a aparut vestita brosura a abatelui Sieyes, Ce este starea a treia? . Si se dadea raspunsul: Totul! . Sieyes argumenta ca starea a treia, respectiv burghezia, are toate calitatile necesare pentru a forma o Natiune completa, este ca un om puternic, al carui brat este incatusat. La 17 iunie 1789, starea a treia s-a proclamat Adunare Nationala, iar la 20 iunie, a avut loc juramantul acesteia: Juram sa nu ne despartim niciodata si sa ne intrunim oriunde imprejurarile o vor cere, pana ce Constitutia Regatului va fi intocmita si intarita pe temelii trainice. In fata acestei atitudini hotarate, regele si Curtea aveau doua solutii: una din ele era sa cedeze si sa admita ca pe viitor, monarhia va imparti puterea cu o aris tocratie in rindul careia se vor numara, alaturi de nobilime si de cler, reprezentantii comunelor, adica aristocratia burgheza care conducea sta rea a treia. Aceasta insemna o revolutie de tip englez adica aceea dorita de marea majoritate a starii a treia si de puternice minoritati din randurile cle rului si nobilimii. Dar pentru coroana aceasta ar fi insemnat renuntare la absolutism. Cealalta politica ar fi constat in unirea cu poporul, peste capul pri vi le gi atilor si instaurarea unui fel de absolutism democratic. Aceasta solutie ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
