Europa între absolutism și liberalism

Prima jumatate a secolului al XIX-lea a fost dominata de miscari revolutionare si razboaie de eliberare nationala, care au dus in final la prabusirea regimului politic instaurat in 1815. Incadrata in revolutia general europeana, revolutia romana de la 1848 a avut cauze proprii. ea a contribuit decisiv la dezvoltarea Tarilor Romane, la nasterea capitalismului romanesc. Sfirsitul epocii napoleoniene afost marcat de Congresul de la Viena care a incercat sa aduca pacea si linistea. Congresul a impus restauratia si a organizat harta Europei fara a tine cont de aspiratiile popoarelor si de dreptul lor de a- si decide singure soarta. Dominat de personalitatea cancelarului Metternich, congresul a reorganizat Europa potrivit vointei Angliei, Prusiei, Austriei si Rusiei, tari cu orientare marcat conservatorista. In multe state a fost reintrodus absolutismul, iar noul regim social si politic creat s- a numit restauratie. Abia creat, acest regim s- a confruntat cu ample miscari nationale ale popoarelor afectate de reglementarile impuse de marile puteri. Pentru a- l impune si mentine a fost creata Sfanta Alianta, o alianta politica si militara a monarhilor Austriei, Rusiei si Prusiei; Francisc I de Habsburg, Friedrich Wilhelm al III-lea de Hohenzolern si Alexandru I isi promiteau sprijin reciproc pentru inabusirea oricaror miscari revolutionare si nationale, a oricaror incercari de schimbare a regimului politic impus. Hotararile Congresului de la Viena si crearea Sfintei Aliante nu au adus echilibrul, ordinea si linistea dorite de regii Europei. Inceputul secolului a fost dominat de miscari ale popoarelor europene animate spiritul Revolutiei franceze, de dorinta ca fiecare sa dispuna singur de soarta sa si de deziteratul realizarii unor reforme sociale, economice si politice cu caracter modern. In jurul acestor idealuri nationale s- au strins deopotriva reprezentanti ai burgheziei si ai altor clase sociale care vedeau in schimbare speranta unei vieti mai bune. ...