Voievozii Halmagiului, Iobagia
File din istoria localitatii
La sfarsitul mileniului I al erei noastre, locul pe care se gaseste azi Halmagiu facea parte din formatia prestatala a lui Menumorut ce ingloba intreaga regia ceior trei Crisuri, apoi incepand cu secolul al XIII-lea: din comitatul Zarand. (vezi NOTA 1)
Cele mai vechi documente scrise, cunoscute pana in prezent, descriu organizarea si administrarea comitatului Zarand exista din veacul al XIII-lea, deodata cu inceputurile de organizare feudala a Transilvaniei. (vezi NOTA 2)
La venirea ungurilor in Transilvania (secolul al XI-lea) ei au gasit aici organizatii voievodale prestatale alcatuiri administrative si politice ale poporului roman. In muntii Apuseni erau voievodate romanesti libere, iar in secolul al XIII-lea apar osti romanesti separate de cele ungare, participand la luptele impotriva bulgarilor. (vezi NOTA 3)
Tot asa sunt amintiti romanii transivaneni si in luptele de la Kreussenbrun, in anul 1260 cu Otocar al II-lea, regele Boemiei. (vezi NOTA 4)
In partea vestica a Transilvaniei obstile romane, cnezatele si voievodatele s-au bucurat de autonomie pana in secolele XIV-XV-lea.
Cnezatul era condus de un cneaz, numit mai tarziu "jupan" (termen de origine slava), sau "jude" (termen de origine latina) si cuprindea mai multe sate a caror asezare geografica permitea o legatura intre ele. Cneazul era proprietar de pamant si avea si drepturi militare, judecatoresti si fiscale asupra locuitorilor cnezatului sau, in limita dreptului conferit de obiceiul pamantului. (vezi NOTA 5) Cu timpul, o parte din cnezi a trecut in randurile nobilimii maghiare, prin innobilare cu diferite diplome.
Cand un cneaz isi intindea stapanirea si asupra cnezatelor vecine devenea voievod. Voievozii romani aveau avere proprie, mostenita sau castigata in alt mod, aveau dreptul sa detina mori si crasme si erau scutiti si de unele indatoriri fiscale. Ei erau sefi militari de osti, obstii si cnezate si pe cand cnezii erau, de obicei, indicati cu adaosul "al cutarui sat" voievodului i se zicea "al romanilor", carmuind mai multe sate. Astfel, cele 70 sate dependente de cetatea Ciceiului erau carmuite de 12 voievozi, fiecare avand 5-15 sate, in timp ce voievodul Halmagiului carmuia singur 150 sate romanesti. (vezi NOTA 6)
Mai tarziu numirea voievodului o facea regele ungar, dar cu respectarea autonomiei provinciei si cu respectarea lui "jus Valachorum, antiqua lex, antiqua consuietudo" (dreptul valahilor, legea veche, obiceiul pamantului).
Voievozii Halmagiului
Spre deosebire de teritoriul de miazazi si de rasarit al Muntilor Apuseni, in Zarand, ca si in Bihor s-- au pastrat mai indelungat urmele vechilor conducatori ai romanilor, fie prin documente, fie prin picturile votive ale bisericilor. Voievozii din Zarand apar in documente pe la mijlocul secolului al XIV-lea.(vezi NOTA 7)
Primul voievod al Halmagiului, amintit documentar, este "BYBARCH Woevoda olahorum de Halmd" (Bibart voievodul valahilor din Halmagi). El este pomenit in anul 1359 intr-un document dat in Alba Iulia de regele Ludovic al Ungariei, intr-un proces cu sotia unui orasan din Zlatna. Iata textul in limba latina si in traducere in limba romana a acestui document:
"Ludovicus dei gratia rex Hungariae fidelibus suis capitulo eclesiae Albensis Transilvaniae salutem et gratiam. Fidelit.ati vestrae firimiter precimus per praestentes quantenus vestrum mittatis hominem pro testiomonia fide dignum, quo praesente Alexander vel Gyurka aut Erne aliis absentibus homo noster citet Bybarch woevodum olakorum de Halmod contra dominan relictam Remam olaki urbarii de Zlatna in nostram praesentiam ad terminum competentum et post haec diem et locul citationis nomina citatorum cum terminus assignato nobil fideliter rescibatis. Datum in Alba Iuliae, feria secunda prozima post fetum natiodatis domini, anno eisdem MCCL nono". (vezi NOTA 8)
Traducerea in limba romana:
"Ludovic, din gratia lui Dumnezeu rege al Ungariei, supusilor dini adunarea bisericii Alba din Transilvania sanatate si oblanduire. Desigur noi ne dam seama de loialitatea voastra prin cei prezenti, intrucat trimiteti pentru depozitii un om al vostru demn de incredere, in prezenta caruia un om al nostru, Alexandru, sau Ciurca, sau Erne, altii fiind absenti, o sa citeze la judecata, care va avea loc in prezenta noastra la o data potrivita, pe Bibarch, voievodul olahilor din Halmad, impotriva doamnei Rema, mostenitoarea unui orasel olah din Zlatna. Si dupa aceasta sa ne trimiteti in scris cu grija, odata cu data fixata si locul citatiei si numele celor citati."
"Data in Alba Iulia, in ziua a doua a sarbatorii nasterii domnului, din anul aceluias domn 1359".
Alte date despre acest voievod nu se cunosc. De asemenea nu se cunosc numele altor voievozi in Halmagiu pana la secolul al XV-lea, cand este amintit voievodul MOGA.
Voievodatul din Halmagiu a ajuns la cea mai inalta ascensiune in anul 1451. In anul 1441 el este amintit ca apartinand cetatii Siria, apoi in anul 1444 Gheorghe Brancovici daruieste aceasta cetate lui Ioan de Hunedoara ca rasplata si recunostinta a faptelor de arme ale acestuia la eliberarea Serbiei si Albaniei de sub jugul turcesc.
Despre voievodul Moga de la Halmagiu se mai stie ca in anul 1445 a fost solicitat de catre comitetele Aradului, Ladislau Marath, ca impreuna cu Ladislau Bilea, Stefan de Birtin, Ioan de Brad si Serban si Ioan de Ribita, sa aplaneze un litigiu intre Symion, monetarul trezoreriei din Sibiu, cu iobagii din Baia de Cris, iar in anul urmator sa nu impiedice pe acelasi monetar de a cauta aur in apa Crisului Alb. (vezi NOTA 9)
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
