Dionysos - Zeul Vinului

Multe personaje mitologice sunt legate de vin si vinificatie. Astfel, in Grecia de aceasta s-a ocupat zeul Dionis. In Grecia, betia nu era un fapt cunoscut inaintea aparitiei noului zeu Dionysos (zeul vitei de vie si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea i.Hr., consumarea bauturilor alcoolice devenise o parte importanta a vietii de zi cu zi. Grecii erau insa destul de inteligenti pentru a remarca faptul ca, desi vinul poate crea o stare placuta, poate, de asemenea, sa-l determine pe un individ sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi facut sau chiar sa-si iasa din minti. Hipocrate, parintele medicinei, nota ca ,,vinul este un lucru minunat, folositor omului sanatos sau bolnav, daca se consuma cu masura, potrivit constitutiei individuale".

In Grecia, femeile obisnuiau sa consume foarte mult vin, acest lucru nu era insa valabil si pentru Sparta. Femeile nu aveau voie sa consume alcool deloc. Datorita calitatilor sale ametitoare, vinul a devenit repede un simbol religios. S-a raspandit repede in jurul Mediteranei. Grecii il beau dupa ce uscau strugurii la soare, vinul rezultat fiind dulceag, gros si pastos, incat trebuiau sa-l dilueze cu apa de mare (originea spritului).

In Grecia antica vinul era consumat cu apa, consumul nediluat fiind considerat un semn de desfrau. Vinul se pastra in amfore de ceramica si in butoaie astupate cu carpe inmuiate in ulei, pentru a impiedica continuarea fermentatiei. Vestigiile unor crame si pivnite antice, descoperite pe versantii de vest al Acropolei, precum si in multe alte parti ale Greciei insulare, peninsulare si continentale, atesta ca tehnica si arta vinificatiei erau cunoscute din antichitate.

Miotologia greaca cuprinde o colectie de mituri care provin din Grecia Antica. Aceste povestiri, familiare tuturor grecilor antici, formau fundamente ritualurilor lor si erau o reprezentare a lumii, cel putin pana la Pitagora. Aceasta mitologie reprezinta, in mare parte, sursa celei romane.