Decolonizarea

In 1914, imperiile europene din Asia si Africa erau puternice, iar administratorii imperiali erau siguri ca fac o treaba buna aducand civilizatia in randul popoarelor pe care le stapaneau. In Imperiul Britanic, controlul exercitat de, tara mama a fost inlocuit cu autoguvernarea proprie-o implicare mai mare sau mai mica in dirijarea propriilor afaceri - in comunitati in care colonistii albi se aflau in majoritate. Dintre acestea, Canada, Africa de Sud, Australia si Noua Zeelanda devenisera deja cunoscute sub numele de dominioane, ceea ce insemna ca acestea sunt parteneri independenti in cadrul imperiului.

Dupa Primul Razboi Mondial, coloniile Germaniei si Turciei, care fusesera infrante au fost impartite intre aliati, insa nu au devenit posesiuni absolute. In schimb acestea au devenit tutele ale Ligii Natiunilor. Dupa ce le-a facut unele promisiuni arabilor in timpul razboiului, Marea Britanie a infiintat regatele Irak-ului si Transiordanului, iar in 1932, Irak-ul a ignorat suveranitatea britanica si a devenit independent. De asemenea, Marea Britanie a promis ca va crea o, Casa Nationala pentru evrei, dar in curand a intampinat dificultati in indeplinirea obligatiilor fata de arabi si evrei. O si mai grava consecinta asupra imperiului s-a produs dupa al doilea razboi mondial, in special in Orientul Mijlociu si Asia. Suveranitatea coloniala fusese sfidata in multe zone, iar imperiile coloniale, epuizate in urma razboiului, li se parea imposibil sa o ia de la capat. Franta a abandonat Libia si Siria, colonia libiana a Italiei, care fusese infranta, a devenit regat independent, la fel ca si Iordanul, iar in Palestina, Mare Brianie a renuntat pur si simplu la mandat, retragandu-se in 1948, lasand Natiunile Unite sa se confrunte cu problema arabilor si evreilor.

In Asia, victoriile japonezilor au umbrit imaginea superioritatii europene. Un episod dramatic a fost predarea celor 60 000 de militari britanici si imperiali, care aparau Singapore. Cand in sfarsit japonezii au plecat, nationalistii au preluat Indiile de Est olandeze, iar in Indochina franceza, un grup de comunisti si nationalisti au proclamat independenta Vietnamului cu capitala la Hanoi. Olandezii au luptat pentru controlul fostei lor colonii pana in 1949, cand acesta a devenit independenta sub numele de Indonezia. Francezii au avut mai mult succes in Indochina; ei au recuperat Hanoi, dar s-au confruntat cu o rezistenta formidabila.

Evenimentele din India britanica au urmat un curs stabilit cu mult inainte de razboi. Indemnat de principala miscare politica nationala, Congresul National Indian, guvernul britanic a declarat in 1917 ca India ar trebui sa se indrepte spre autoguvernare, dar nu s-a facut referire la statutul de dominion. Asemenea,, progrese lente insa nu-i satisfaceau pe nationalisti.

In urmatorii ani s-au inregistrat progrese importante indienii au preluat guvernul local si o mare parte a serviciului civil insa relatiile dintre conducatori si supusi ...