Curtea de Argeș

Printre cele mai vechi asezari de care vorbeste istoria noastra se numara si Curtea de Arges cu imprejurimile ei. In veacul al XIII-lea, inalta cetate a Poenarilor, cu fortificatiile sale de piatra si putul care o lega direct cu albia raului de jos, facuse sa ajunga, pana departe, faima acestor locuri; iar pe la jumatatea secolului urmator, curtea Basarabilor si biserica ,,Sfantul Nicolae Domnesc"rasfrang aceasta faima asupra intregii asezari adunata cu timpul in prejma lor: Curtea de Arges de mai tarziu.

Dupa documente si inscriptii, ca si din marturiile sapaturilor arheologice, istoria acestui stravechi tunut voievodal, chiar daca nu consemneaza data precisa cand s-au grupat aici primele centre locuite, face insa dovada ca: aceste centre s-au dezvoltat indeajuns de repede, pentru ca, pe la jumatatea veacului al XIV-lea, sa ateste deopotriva cu existenta unui Scaun Domnesc, si pe aceea a unei insemnate organizari bisericesti. Astfel asociate, puterea statala si cea religioasa impodobesc valea Argesului cu fapte de arme si locasuri de inchinare, care-i pastreaza intacta functia ei spirituala, chiar atunci cand capitala se muta la Targoviste.

Dintre monumentele care au fost faurite de-a lungul veacurilor, din cate au impodobit Argesul voievodal, de buna seama ca biserica inaltata de Neagoe Basarab(1512-1521) este cea mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca. Motivele care l-au determinat pe evlaviosul domn sa ridice acest sfant locas sunt marturisite in slovele pisaniei, ce se afla asezata pe fatada de apus in partea dreapta a intrairii in pronaos, care glasuieste:

,,Adusu-mi-am aminte domnia mea, cum ca multi imparati intru imparatiile acestea s-au salasluit, ci putini pe cea cereasca imparatie o au mostenit. De aceia dar iata si eu m-am sarguit nu numai a carmui aceasta imparatie, ci si a iubi pre Domnul din tot sufletul, fapte bune facand. Drept aceia am cunoscut si noi ca acesti fosti inaintea noastra stapanitori,,acestea ascultandu-le s-au fericit, lasand desertaciunile pamantesti pamantenilor, iara pentru ei imparatia cerului dobandind...Aceste dar, vazandu-le si noi, si de dorinta si osardie fiind condusi catre sfintele si dumnezeiestile biserici a le zidi, inalta si infrumuseta, precum le-au durat si inaltat si infrumusetat, facandu-se ctitori ai nostri intru sfinti raposati mosi si stramosi, asemenea si noi urmand pilda lor, si dorinta si osardie avand catre aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica a cinstitei Adormiri a Prea sfintei, curatei si prea binecuvantatei