Constantinopol

Bizantul este una dintre cele mai vechi cetati ale Europei. In anul 657 I. H., doi aventurieri greci, numiti Bizas si Antes, au construit o fortareata pe una dintre cele 7 care dominpa stramtoarea Bosforului. Totusi, multa vreme orasul a fost aproape necunoscut.

Totusi, in anul 330 d. H., imparatul Constantin cel Mare a mutat capitala Imperiului Roman de raaarit aici, in Constantinopol sau Bizant.

Noua capitala trebuia sa fie copia exact a vechii Rome. Intre zidurile cetatii, prin impletirea elementelor grecesti, romane si crestin-orientale s-a creat civilizatia bizantina. Constantinopolul, fata de alte capitale, putea fi considerat un oras elegant si luxuriant. Palatul imperial era de asemenea deosebit: cu tonul asezat inre doi lei de aur, acoperit cu un copac de argint plin cu pasarele pretioase. In timpul domniei lui Iustinian, Constantinopolul a devenit, in acel timp, un important centru intelectual si artistic. Pe timpul lui au fost construite monumente arhitectonice importante, precum biserica Sfanta Sofia din Constantinopol, cel mai important monument al arhitecturii bizantine, sau cea din Ravenna. Construirea sa a costat foarte mult. Cand i se terminase constructia, statul nu mai avea buget nici macar pentru a mai putea plati uleiul candelelor.

In cei aproape 1100 de ani de existenta ai Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori. A fost cucerit numai de doua ori, in timpul Cruciadei a patra din 1204 si atunci cand bizantinii l-au recucerit cateva decenii mai tarziu, in 1261. In urmatoarele doua secole, imperiul a fost redus treptat de catre o noua amenintare, Imperiul Otoman. In 1453, imperiul nu era altceva decat cetatea Constantinopolului si o portiune din Peloponez (cu centrul in cetatea Mistra). Mehmed planuia sa atace zidurile lui Theodosius (un alt imparat al Constantinopolului), un sistem de ziduri si santuri care aparau latura apuseana a cetatii, singura care nu era inconjurata de ape. Oastea sa si-a asezat tabara in fata cetatii in ziua de luni, dupa Pasti, pe 2 aprilie 1453. Intrucat ridicase o turnatorie la cateva sute de kilometri departare, Mehmed trebuia acum sa-si care artileria toata aceasta distanta. Cele mai mari piese aveau nevoie de o turma de 90 de boi si peste 400 de oameni. Se stie ca otomanii puteau turna tunuri de marime mijlocie, acestea fiind totusi mai mici decat cele pe care aveau sa le foloseasca acum. Un rol important in artileria otomana l-a avut un anume Urban, un crestin din Transilvania, mare mester in turnarea de tunuri. Tocmit de Mehmed, el a construit un tun lung de 9 metri si suficient de mare pentru ca un om sa poata intra pe gura lui. Tunul a lovit zidurile bizantine vreme de cateva saptamani, neputand insa sa le strapunga din cauza impreciziei sale si a timpului necesar pentru reincarcare, bizantinii reusind sa repare mare parte din stricaciuni. Flota lui Mehmed nu putea sa intre in Cornul de Aur din cauza barajului construit de bizantini la intrare. ...