Regele Carol s-a nascut la 7 aprilie 1839 si este al doilea fiu al Printului Carol Anton de Hohenzollern - Sigmaringen si al sotiei sale, printesa Iosefina. Domnitor (1866-1881) si rege al Romaniei (1881-1914) a decedat la 27 septembrie 1914.
A efectuat stagiul militar in Garda regala prusiana, participand ca voluntar la razboiul purtat impotriva Danemarcei (1864).
Dupa abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), guvernul provizoriu de la Bucuresti i-a oferit, cu consimtamantul Parlamentului Romaniei, act ce a primit recunoasterea oficiala a Imperiului Otoman la 11 octombrie 1866. Sub domnia lui s-au efectuat o serie de reforme care au contribuit la dezvoltarea tarii, indeosebi in domeniile administrativ si al apararii. Carol a dus mai departe actiunea de modernizare a puterii armate si de organizare a sistemului defensiv national, initiata de Alexandru Ioan Cuza.
Carol a acordat o atentie speciala inzestrarii unitatilor cu mijloace de lupta corespunzatoare. Infanteria a fost dotata cu pusti, artileria cu tunuri de camp, s-a generalizat pregatirea genistica in randul trupelor terestre. Instructia a urmat reguli din armata europeana, inmultindu-se taberele de pregatire si manevrele anuale, cu participarea unor efective din componentele sistemului militar national.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.