Dezvoltarea social-politica, in perioada anilor 1870-1914 in tarile dezvoltate ale lumii se desfasoara revolutia tehnica-stiintifica, in urma careia evo lueaza enorm economia, are loc o adevarata revolutie demografica, in aceasta perioada in tarile dezvoltate s-au consolidat regimurile constitutionale, ceea ce a contribuit la largirea drepturilor electorale ale cetatenilor, s-au constituit formatiuni social-politice si partide. Principiile parlamentarismului continua sa se cimenteze in lupta intre partidele si doctrinele politice.
In centrul vietii politice se situeaza problemele sociale, printre acestea fiind si contradictia dintre munca si capital, stat si societate. Datorita dezvoltarii relatiilor capitaliste, s-a schimbat componenta societatii, in tarile Europei Apusene se termina procesul de formare a structurii de clasa a societatii moderne. Clasa muncitoare creste numeric si calitativ.
Contradictiile dintre munca si capital au accelerat procesul de constituire a partidelor si miscarilor socialiste (Partidul Social-Democrat din Germania, Partidul Socialist Unit din Franta, Partidul Laburist din Marea Britanie s. a.). in sanul unor partide socialiste se acutizeaza lupta dintre curentele reformist si revolutionar, in 1903, dupa congresul de la Bruxelles, Partidul Social-Democrat din Rusia se scindeaza in curentul bolsevic (al majoritatii in frunte cu V. Lenin) si mensevic (al minoritatii). Bolsevicii optau pentru revolutia proletara si dictatura proletariatului, iar mensevicii considerau ca in Rusia nu exista conditii pentru revolutia proletara si se pronuntau pentru o colaborare cu miscarea liberala burgheza.
Dinamica economiei.
Sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea se caracterizeaza prin schimbari cardinale in viata economica. Productia industriala, concentrata in tarile Europei Occidentale si S. U. A, a crescut de trei ori. Catre sfarsitul acestei perioade in lume a fost creat un sistem economic unic si a aparut piata mondiala. Pe parcursul dezvoltarii accelerate a industriei, transportului si comertului s-a finisat revolutia industriala: in Germania- in anii 70, in Rusia si Austro-Ungaria -in anii 90 (in Anglia, Franta si S. U. A. - mai inainte). Catre sfarsitul sec. al XIX-lea, tarile se dezvoltau neuniform. Anglia nu se mai mentine pe pozitiile anterioare, cota ei in productia industriala globala a scazut in ultima treime a sec. al XIX-lea de la 32% la 18%, a Frantei de la 10% la 7%, in schimb a S. U. A a crescut de la 23 la 31%, a Germaniei- de la 13% la 16%. S-a schimbat si situatia in comertul international, unde partea S. U. A. a crescut de la 8 la 12%, iar a Angliei si Frantei s-a micsorat respectiv de la 32% la 19% si de la 10% la 9%. Suma investitiilor de capital engleze peste hotare a crescut in ultima patrime a sec. al XIX-lea de circa 2 ori, a celor franceze - mai mult de doua ori, germane de 7, 5 ori. Cu toate acestea, volumul investitiilor engleze era ru mult mai mare decat al tuturor celorlalte tari. ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
