Artele la 1848 în Țările Române

Arta revolutiei de la 1848, sub diferitele sale aspecte, a reflectat noile idealuri si realitati revolutionare; in sculptura, muzica, arhitectura, revolutia de la 1848 poate fi urmarita sub aspectele ei cele mai importante. Astfel se explica de ce, intr-un timp atat de scurt cat a tinut regimul revolutionar in Muntenia, au fost cultivate toate genurile si au aparut realizari la care arta din epocile anterioare nu ajunsese.

Pictura.

Artistul care si-a legat numele de aspiratiile poporului pentru epoca de dupa 1848 a fost Theodor Aman, pictor de referinta al romanilor(1831-1891).

Aman si-a petrecut copilaria la Craiova, unde a urmat cursurile colegiului local; aici a avut ca profesor pe pictorul Constantin Lecca. A urmat apoi la Sf. Sava din Bucuresti, de unde s-a intors la Craiova pentru a participa la revolutia din 1848. In 1851 a plecat la Paris, unde a avut buni profesori, de la care si-a insusit desenul si studiul compozitiei istorice.

Printre primele opere expuse la Paris, se afla un autoportret la care se vede influenta lui Courbet. Putin mai inainte executase Cea din urma noapte a lui Mihai Viteazul, care a deschis seria unor creatii artistice legate de evenimentele istorice. Dupa o calatorie la Constantinopol, s-a intors in 1858 in tara cu un renume castigat. El a realizat tablourile Unirea Principatelor, Hora Unirii la Craiova opere in care isi manifesta credintele sale patriotice. In timpul domniei lui Cuza a executat alte tablouri istorice, cu scene din trecutul de lupta al poporului roman impotriva turcilor, ecou al dorintei de libertate. O interesanta compozitie este tabloul care prezinta alegerea lui Cuza, document veridic; de asemenea este viu portretul lui Tudor Vladimirescu.

Cum pe acea vreme taranii preocupau pe artistii inaintati, Aman i-a infatisat in mai multe figuri si compozitii; mai aproape de realitate a tratat acest subiect in cateva gravuri de dupa epoca lui Cuza. Anii din urma ai vietii lui Aman au fost plini de amaraciune; el a criticat pozitia regelui, care adusese pe arhitectul francez Lecompte de Nouy, care, in nepriceperea sa, distrugea monumentele nationale. Atitudinea sa protestatara fata de conducerea tarii a revarsat-o intr-un tablou neterminat, Boierii surprinsi la ospat de trimisii lui Vlad Tepes.

Initiatorul Scolii de belle-arte si al Pinacotecii de la Iasi, Gh. Panaiteanu-Bardasare, infocat unionist, a fost un pictor influentat de academismul insusit pe vremea studiilor sale la Paris. Cunoscute sunt cateva tablouri reprezentand figuri pline de sentimentalism si cateva portrete de contemporani.

Bogat in activitatea sa artistica a fost Gheorghe Tattarescu( 1818 - 1894 ). S-a facut cunoscut ca pictor religios, decorand numeroase biserici din diferite colturi ale tarii si contribuind la procesul de laicizare a acestei arte arhaizante. Pentru cunoasterea mai justa a acestui gen, Tattarescu a intreprins in 1884 o calatorie in Rusia, care a avut un rezultat fericit: decorarea Mitropoliei din Iasi. A lasat un bun manual de pictura, valoros pentru vremea sa.

Subiectul alegoric al unirii este foarte frecvent. Printre cele mai importante lucrari sunt: Unirea Principatelor, de Szathmary; Unirea Principatelor dedicata Natiunii moldo- romane, de Gh. Tattarescu; cateva litografii ale lui Wenrich. Se fac si scene istorice cu aluzii la actualitate sau luate direct din actualitate: Intalnirea stindardului lui Stefan cel Mare cu al lui Mihai Bravu la Socola de Al. Asaki; La legi noi, oameni noi de Szathmary. Unirea a trezit sentimente artistice si la oamenii din popor, cum este cazul cu acel mester necunoscut care a realizat steagul breslei barbierilor in 1859.

Dintre artele aplicate, grafica ilustrarii de carti sau de foi volante a jucat un rol important, popularizand ideile si actiunile de seama din perioada Unirii si reformele lui Cuza. Intre litografi, un prim loc l-a ocupat Carol Popp de Szathmary, care a facut portretul domnitorului in picioare si cel al Doamnei Elena intr-un somptuos costum de gala. Szathmary, originar din Cluj, si cu studii la Budapesta si Viena, a fost cel mai asiduu gravor si desenator, fara sa ajunga insa la o arta superioara, asa cum s-a intamplat cu acuarelele sale de deosebit talent. S-a integrat idealurilor politice ale vremii, cum se vede si dintr-o serie de alegorii privind Unirea.

Cunoscuta a fost si activitatea de litograf a lui D. Papazoglu; lui se datoresc un portret al lui Cuza, editat de Lemercier din Paris, si trei litografii reprezentand scene importante din domnia lui Cuza, lucrate academic si fara viata, dar importante documente istorice.

Un gen nou, caricatura, si-a facut aparitia in toate cele trei provincii romanesti, cu tema comuna a combaterii dusmanilor Unirii. Caricaturistii - printre care polonezul Dembitki - lucrau la ziare, cum au fost Nichipercea al lui N. T. Orasanu si Bondarul, situate pe pozitii inaintate in anii Unirii; Umoristul la Arad si apoi la Gherla; Aghiuta, ziarul lui Hasdeu; Ghimpele, in care se ataca dinastia sau pasoptistii tradatori ai cauzei revolutionare.

S-a trecut acum la realizarea unui vechi deziderat: infintarea de scoli superioare de invatamant artistic. Mai intai la Iasi, in 1860, a fost inaugurata Scoala de belle-arte de insusi domnitorul; la Bucuresti, datorita lui Aman si Tattarescu, o scoala similara s-a deschis in 1864. Paralel cu infiintarea scolilor s-au organizat pinacoteci, in care s-au expus tablouri din vechi colectii sau din operele pictorilor in viata.