Alexandru Ioan Cuza

Unirea Principatelor reprezinta un moment de cea mai mare importanta in lupta poporului nostru pentru faurirea statului national roman,constituind unul dintre cele mai de seama evenimente din istoria Romaniei.Personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza,domnul Unirii,privita din aceasta perspectiva,impune respectul si recunostinta generatiilor de azi si de maine pantru marile sale fapte,care l-au asezat definitiv in familia glorioasa a domnitorilor si voievozilor ce s-au ilustrat prin patriotismul lor fierbinte in luptele pentru neatarnare si pastrare a fiintei nationale,ca si a integritatii-in limitele posibilului-teritoriului locuit de romanii din toate provinciile istorice.Unirea Principatelor este rezultatul vointei de veacuri a poporului de a-si lua soarta in propriile maini,afirmandu-se ca o natiune demna, hotarata sa nu se lase strivita nici de navalirile straine,nici de interesele marilor puteri ale vremurilor de atunci.Unirea inseamna totodata triunful ideilor pasoptite de emanciparenationala,politica,sociala,economica si culturala,precum si un pas important spre obtinerea independentei depline.Putem afirma,cu deplin temei,ca Alexandru Ioan Cuza,unul din fruntasii revolutiei de la 1848,impreuna cu toti patriotii si oamenii luminati ai epocii au pus temeliile dezvoltarii Romaniei moderne.Fara indoiala ca domnitorul desi a continuat o traditie glorioasa a inaintasilor si s-a bizuit pe experienta dobandita in decursul multor ani fiind,astfel,inarmat cu o bogata pregatire teoretica-a preluat o mostenire grea,lunga perioada de exploatare fanariota care,pe langa secatuirea tarii,a facut tot ceea ce i-a stat in putinta pentru destabilizarea si chiar destramarea institutiilor autohtone.In plus, Alexandru Ioan Cuza a fost nevoit sa aplice un larg program de reforme in cadrul limitat de Conventia de la Paris si in confruntare cu opozitia interna,o parte a boierimii ce nu putea ingadui atingerea privilegiilor sale.