Viața și Activitatea lui Constantin VII Porphyrogennetos

Acum, la anul 945, începe guvernarea personală a lui Constantin VII Porphyrogennetos. El începe printr-o serie de destituiri, pentru a-şi asigura concursul oamenilor pe care se putea bizui. Printre aceştia se distingeau membrii familiei Phokas, care aduseseră atâtea mari servicii imperiului. Bardas Phokas, fratele revoltatului Leon, fu ridicat la rangul de domestikos, cei trei fraţi ai săi, generali eminenţi, Nikephoros, Leon şi Constantin, primiră cele mai însemnate comenzi militare în Asia. Foarte influent în această domnie fu apoi Basilios, supranumit Înaripatul. Familia Argyros dădu de asemenea câţiva iluştrii generali, ca Pothos Argyros şi Marianos Argyros patriciul, care luptă glorios în Italia meridională

Constantin VII era mai mult un om de studiu decât de acţiune. Activităţii sale literare i se datorează mişcarea intelectuală foarte însemnată a acestei epoci. Grija cârmuirii fu lăsată împărătesei Elena şi oamenilor de energie din fruntea imperiului. Blând din fire, împăratul toleră scandalurile patriarhului Theophylaktos, singurul membru al familiei Lakapenos care-şi păstrase situaţia, care dezonorau biserica, până când, fiind pasionat de creşterea cailor, a murit trântit de unul dintre ei(956). Fiul lui Constantin VII, de a cărui educaţie împăratul se îngrijise cu deosebire, pentru care scrisese atâtea cărţi, ieşi un leneş şi un stricat, cel mai rău împărat din toată dinastia. După ce, în 944, se încheiase pentru el căsătoria cu erta, fiica regelui Hugo de Burgundia, care şi fusese adusă la Constantinopol, unde luase numele de Eudoxia, aceasta muri după cinci ani(949) iar Constantin consimţi, mai târziu (956) la a doua căsătorie a lui romanos cu o femeie obscură, frumoasa Anastasia, care va lua numele nobil de Theophanò, şi va fi adevăratul geniu rău al i domnitoare, provocând în sânul său o serie de asasinate.

Cu moartea lui Constantin VII Porphyrogennetos (959), ajungem la mijlocul epocii dinastiei macedonene. Epoca aceastei mari dinastii începe de la Basilios I, fondatorul ei de la anul 867 şi merge Până la moartea împărătesei Theodora, în anul !)%^, ultimul vlăstar al acestei dinastii, cu care ea se stinge.

Îmbrăţişând 200 de ani, epoca dinastiei macedonene a fost cea mai strălucită din istoria politică a Bizanţului. Războaiele purtate la toate frontierele, în orient şi în Occident împotriva arabilor, la nord împotriva ruşilor, au fost încununate de cea mai mare izbândă. Triumful impriului a fost special însemnat sub domeniile lui Nikephoros Phokas şi Ioan Tzimishkes ; el atinge punctul culminant sub Basilios II. Influenţa imperiului se restabileşte în Siria musulmană. O parte a Armeniei este acum anexată imperiului ; cealaltă adusă la vasalitate ; Bulgaria e desfiinţată şiprefăcută în provincie romană ; Rusia tânără, care începuse a da de lucru acum Imperiului bizantin, e mereu înfrântă şi influenţa bizantină străbate şi acolo adânc, în această epocxă, în care creştinismul e primit de la Bizanţ şi relaţiile economice strânse se leagă între stat şi imperiu, aducând pe urmele lor relaţii religioase, politice şi intelectuale.

Într-un cuvânt, imperiul ajunge în această perioadă la apogeul puterii sale. O întinsă activitate intelectuală din cele mai mari, pe care am vazut-o, în parte, legată de numele patriarhului Photios şi al împăratului Constantin VII, adaugă noi elemente la gloria acestei dinastii.

Constantin VII a domnit, nominal, de la 912-959, aproape o jumătate de veac. De fapt însă el a fost ţinut sub tutelă, şi înlăturat din fruntea imperiului până în 945, când abia izbuteşte a lua frâiele cărmuirii, cum am văzut. În tot acest timp, când conducerea efectivă a imperiului era în grija altora, Constantin VII se cufundă în studiile sale, pentru care arăta, din tinereţe, o mare aplecare.

Şi chiar când ajunse a conduce el însuşi destinele imperiului, de la 945, am văzut că a ştiut să se înconjoare de oameni vrednici, care au purtat cu energie campaniile împotriva duşmanilor numeroşi, încât el a putut şi atunci să continue ocupţiile sale cu predilecţie. Astfel, Constantin al VII-lea a fost în măsură să lase mai cu seamă amintirea unui om de litere ; protector al artiştilor şi învăţaţilor, el fu iniţiatorul unei adevărate opere culturale care face din domnia sa una din cele mai însemnate pentru istoria culturală a Bizanţului.

Viaţa intelectuală se concentra atunci la Constantinopol. Universitatea, reorganizată în timpul dinastiei phrugiene, luase pe atunci unmare avânt. Theoktistos fusese inţiatorul şi opera sa fu continuată de Bardas, care deschisese în sala Magnaurei învăţământul superior, expresie care arată caracterul laic al învăţământului lui.

Mai înainte fusese o şcoală de învăţământ clerical.

El îl pusese în fruntea şcolii pe vestitul Leon. Acesta fusese chemat de califul Al-Mamun, iar faptul atrăsese atenţia împăratului Theophilos asupra lui. Constantin, apostolul slavilor(Kyrill), a fost elevul lui Leon. Photios, de asemenea. Acesta fusese apoi profesor la şcoală.

Universitatea lui Bardas fu înnoită in chip strălucit de Constantin porphyrogennetos. Acesta îi dădu o nouă viaţă, reorganizându-i învăţământul, aducându-i în fruntea ei pe cei mai destoinici învăţaţi ai timpului său, pentru filosofie, retorică,geometrie şi astronomie. Protospatharul Konstantin, fu numit pentru învăţământul filosofic. Mitropolitul de Nikaia (Niceea), Alexandros,pentru retorică, Nikephoros patriciul pentru geometrie, iar Gregorius, a secrettis, pentru astronomie.

Împăratul îi plătea nu numai pe profesori, dar se îngrijea şi de întreţinerea şcolarilor. Se interesa personal de învăţământ, era zilnic în cercul profesorilor şi şcolarilor.

Panegristul său ne spune că ştia să preţuiasă virtutea şi ştiinţa ca nimeni dintre înaintaşii săi.

Arhitectura îl pasiona şi Continuatorul lui Theophanes ne înşăiră cu mari elogii construcţiile strălucite ale împăratului. Pictura nu numai că o preţuia, dar o cultiva el însuşi cu un talent care făcea dintr-însul, după mărturisirea aceluiaşi biograf, un adevărat maestru, care îndrepta lucrările multor pictori. Cultiva muzica şi cunoştea bine artele

A fost prezentat in cadrul Facultatii de Teologie andrei Saguna din Sibiu referat master istorice

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE TEOLOGIE

ANDREI ŞAGUNA