Tratatele de la Maastricht și Amsterdam

Tratatul privind Uniunea Europeană (cunoscut și sub numele de Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992. Acesta a reprezentat cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înființarea Comunităților europene și a pus bazele Uniunii Europene.

Adoptarea Tratatului de la Maastricht a reprezentat rezultatul evoluției ideilor de unitate europeană exprimate pe două planuri: realizarea uniunii economice și monetare și realizarea uniunii politice.

În ceea ce privește modificările aduse de Tratatul Uniunii Europene, acesta a modificat, în special, Tratatul de instituire a CEE (Tratatul de la Roma) și a dat o nouă structură întregului sistem de tratate, înglobând Tratatele de constituire ale Comunităților, acestea reprezentând baza construcției comunitare.

Conform Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeană are la bază trei piloni:

a) Pilonul I- Pilonul comunitar (Comunitatea Europeană formată din CECO, CEE și CEEA)

b) Pilonul II- Politica externă și de securitate comună (PESC)

c) Pilonul III- Cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor externe (JAI).

Referitor la primul pilon, în tratat sunt cuprinse reglementări detaliate cu privire la: definirea principiului subsidiarității în exercitarea competențelor comunității, definirea cetățeniei Uniunii Europene, noile competențe conferite comunității în diferite domenii (cultură, educație, sănătate publică, protecția consumatorilor, tineret și formare profesională), întărirea unor competențe anterioare (mediu, politică socială, cercetare) și realizarea Uniunii Economice și Monetare.

Dispozițiile cuprinse în cel de-al doilea pilon fac referire la: obiectivele PESC și metodele sale, reprezentarea externă a Uniunii Europene, domeniile în care se instituie poziții comune, procedurile și competențele din domeniul reprezentării externe a Uniunii Europene.

Al treilea pilon cuprinde reglementări care fac referire la: procedurile de cooperare interguvernamentală nou consolidate, problema vizelor la care resortisanții pot fi supuși la intrarea în comunități, obiectivele Uniunii Europene din acest domeniu, regulile generale ale cooperării în domeniul justiției și afacerilor interne și mijloacele juridice și procedurile de realizare a acestei cooperări.

Tratatul de la Maastrich cuprinde în articolul A caracteristicile esențiale ale Uniunii, printre acestea numărându-se: organizarea în mod coerent și solidar a relațiilor dintre statele membre și dintre popoarele lor, Uniunea se bazează pe Comunitățile Europene completate cu politicile introduse de noul tratat și crearea unei uniuni mult mai strânse între popoarele Europei prin luarea deciziilor cât de aproape de cetățean.

De asemenea, noul Tratat cuprinde, în articolul B, obiectivele Uniunii Europene. Acestea fac referire la: promovarea progresului economic și social echilibrat și durabil, afirmarea identității Uniunii pe plan internațional, întărirea protecției drepturilor și intereselor cetățenilor statelor membre, cooperarea strânsă în domeniul justiției și afacerilor interne și menținerea integrală a realizărilor comunitare și dezvoltarea acestora. Aceste obiective trebuie atinse prin crearea unui spațiu lipsit de frontiere naționale , prin întărirea coeziunii economice și sociale și instituirea unei uniuni economice și monetare, prin promovarea unei politici externe și de securitate comună și prin instituirea unei cetățenii unionale.

Articolele C, D și E reglementează sistemul instituțional unic. Articolul C prevede un cadru instituțional unic prin care se asigură coerența și continuitatea acțiunilor în vederea atingerii obiectivelor propuse. Următorul articol prezintă Consiliul European ca un organ care are rolul de a da impulsul necesar dezvoltării Uniunii și sunt definite orientările politice generale, menționându-se de asemenea componența, modul de lucru și raporturile cu Parlamentul European. Articolul E face prezentarea celorlalte instituții comunitare care, alături de Consiliul European, dau expresie cadrului instituțional unic prin care Uniunea Europeană veghează la coerența de ansamblu a acțiunii sale externe.

Noul Tratat prezintă, prin articolul F, principiile pe care se întemeiază Uniunea. Aceasta se bazează pe principiile libertății, democrației, respectului drepturilor omului și libertăților fundamentale și respectarea identității naționale a statelor membre.