Theodor Herzl - părintele sionismului

Theodor Herzl s-a născut în Ungaria, Budapesta (6 mai 1860 -3 iulie 1904), sub numele său adevărat Benjamin Ze’ev Herzl, a fost un juranlist vienez şi părintele sionismului modern.

Născut într-o familie de bancheri evrei, a fost invăţat să se bucure de de oportunităţile cetăţeniei austro-ungare. Împreună cu părinţii săi participa la procesiunile religioase ale templului evreieiesc liberal sau reformat, repectând sărbătorile evreieşti importante. Theodor Herzl a trecut prin ritualul Bar-Mitzvei şi a frecventat cursurile unei scoli publice evreieşti. Însă ambiţiile sale proprii, precum şi acele ale familiei sale, erau acealea de a excela în domeniul culturii germane. El a frecventat cursurile facultăţii de drept de la Universitatea din Viena, iar în anul 1884 primeşte titlul de doctor în jurisprudenţă. Va accepta o poziţie semi-oficială la ministerul justiţiei. În schimb timpul liber şi-l dedică activităţii publicistice, scriind piese şi esee literare, după un an de zile el ajunge să abandoneze definitv cariera în domeniul juridic.

Forma de manifestare a activităţii lui publicistice a fost foiletonul şi anume acel articol de ziar cu caracter satiric care tratează teme de actualitate. Herzl a devenit un success imediat, căştigând simpatia publicului. În anul 1887 a primit funcţia de editor de foileton al ziarului Wienner Allegemeine Zeitung, mai târziu fiind numit editor şef al ziarului, iar patru ani mai târziu acceptă mult invidiatul post de correspondent la Paris al Neue Freie Presse, unul dintre ziarele de top din Austro-Ungaria.

La vârsta de treizeci şi unu de ani Theodor Heryl a atins apogeul financiar ţi professional dorit. Numai că, pe plan emoţional lucrurile nu stăteau la fel de bine.

Preocuparea sa faţă de problema evreiască creşte. În timpul studenţiei acceptase concepţia liberală conform căreia prejudecăţile de natură religioasă şi rasială vor dispărea într-o epocă iluminată.

Herzl însuşi era un evreu asimilat, iluminat având o distanţă tipică faţă de tradiţia, cultura ţi religia iudaică, el era un intellectual vienez care acorda puţină importanţă , de exemplu reînjoirii limbii ebraice pentru evrei. Problema evreiască nu era pentru el o problemă religioasă ci una naţională. Mai de mult el avusese fantezii referitoare la convertirea evreilor creştinism pentru a anihila astfel terenul oricărui antisemitism, o dată pentru totdeuna.

Schimbarea în viaţa lui Herzl a avut mai apoi de a face cu doi factori: pe de o parte, cu procesul Drezfus din Paris şi urletul gloatei pariziene “Moartea evreilor”, cu ocazia degradării oficiale a comandantului evreu Dreyfus, despre care Herzl era deosebit de afectat personal, trebuise să relateze ca şi correspondent parizian al unui ziar liberal din Viena. Acest lucru i-a deschis ochii faţă de antisemitismul evident inexterminabil. Dacă până şi un stat ca Franţa care proclamase în calitate de primă ţară europeană drepturile omului ţi pentru evrei, trăia o recidivă atât de îngrozitoare de ură antisemită! Cel de al doilea factor era antismitismul în creştere din Viena, care în anul 1897- după trei respingeri ale împăratului Franz Joseph I- a condus totuşi la alegerea tribunului popular creştin social şi antisemit, Karl Lueger în funcţia de primar general al Vienei, a acelui tribune popular, care avea să devină mai târziu idolul tânărului Adolph Hitler.

Herzl a avut o reacţie particulară la lucrarea lui Eugene Duhring “ Chestiunea evreiască ca o chestiune rasială, morală şi culturală. Herzl chiar prevăzuse că antisemitismul se va legaliza în Germania. O reacţie particulară avusese şi faţă de şucrarea lui Eduard Drumont “ La France Juif”.