Cea mai importanta miscare de regionalizare care a existat vreodata este fara îndoiala încercarea de a crea o Europa Unita. Tratatele si institutiile înfiintate în acest sens de-a lungul anilor au avut consecinte profunde asupra naturii si functionarii economiei internationale.
Europa este un element cheie în economia mondiala. Daca Europa alege sa ramâna deschisa, exportatorii noneuropeni si cu precadere cei nord-americani ar avea beneficii mari, iar daca Europa ramâne închisa va cauza prejudicii serioase acestora. Mai mult decât atât, noua moneda comuna a europenilor, joaca un rol serios în economia mondiala, influentând serios atât dolarul cât si yenul, celelalte doua monede puternice din lume, reprezentantele Americii de Nord, respectiv a zonei Asia-Pacific.
Desi scopul principal al miscarii spre unitate europeana a fost unul politic, principalele mijloace prin care s-a realizat aceasta unitate au fost economice. Unele scopuri economice, cum ar fi dorinta de a crea o economie europeana mai eficienta si mai competitiva au fost si ele importante, însa preocuparile economice au fost totdeauna pe locul doi, în urma scopurilor politice. Fara existenta unor „motivatii” politice, acest fenomen de integrare europeana nu ar fi reusit niciodata sa impresioneze si sa ajunga la nivelul ridicat la care se gaseste astazi. „Din punct de vedere istoric, integrarea politica a precedat integrarea economica. ”
Din anul 1951 – când prin Tratatul de la Paris s-a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului – si pâna azi, atât obiectivele politice, cât si tacticile economice adoptate s-au modificat considerabil. În anii imediat postbelici, o rivalitate istorica a ajuns sa fie practic „forta motoare a integrarii europene”, asa cum o numeste Robert Gilpin în cartea sa „Economia Mondiala în secolul XXI”. Dorind sa scape Europa de aceasta rivalitate, în anul 1951, a fost instituita Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, a carei scop politic era specificat în Tratatul de la Paris: „de a înlocui rivalitatile vechi de generatii cu fuziunea intereselor lor esentiale de ordin economic”.
Un alt pas important în atingerea obiectivului – o Europa Unita, a fost instituirea Comunitatii Economice Europene, prin Tratatul de la Roma din anul 1957. Din Comunitatea Economica Europeana, sau Piata Comuna, cum mai era numita, faceau parte sase state din Europa de Vest, si anume: Franta, Republica Federala Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg. Aceasta Piata Comuna a iscat în mintile conducatorilor europeni ideea de unitate monetara la nivelul întregii Europe. Ca urmare a acestui fapt, în anul 1979 a fost înfiintat Sistemul Monetar European, care a fost o initiativa premergatoare uniunii monetare. Sistemul Monetar European avea scopul de a stabiliza situatia monetara din Europa Occidentala si de a o proteja de oscilatiile imprevizibile ale valorii dolarului. Odata cu înfiintarea Sistemului Monetar European, intra în Comunitatea Europeana înca trei state: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie.
Singurul aspect mai important din istorie Comunitatii Europene dintre anii 1978-1985 este aderarea Greciei din anul 1981, aderare care a marit numarul statelor membre la zece.
Ritmul miscarii spre unitatea europeana s-a accelerat începând cu anul 1986, odata cu semnarea Actului Unic European, care enunta obiectivul crearii unei piete europene unificate pâna în anul 1992.
În centrul eforturilor de a integra Europa Occidentala s-au situat încercarile ambitioase de a crea zona Euro. Eforturile concertate de a uni într-o structura politica si economica, prin mijloace pasnice, atâtea state suverane constituie un experiment politic colosal. Istoria nu a mai cunoscut astfel de încercari, care sa ofere idei privind gestionarea unui proces de integrare politica si economica pasnica, la un asemenea nivel.
În 1986 Portugalia si Spania devin state membre ale Comunitatii Europene. În 1993 intra în vigoare Tratatul de la Maastricht, creând Uniunea Europeana, formata din 12 state. În 1995 adera la Uniunea Europeana Austria, Finlanda si Suedia. Dupa ce în 2002 Euro este consacrat drept singura moneda a zonei Euro, vine un nou val de extindere. În 2004 Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Cipru si Malta au format cel mai mare val de extindere din istoria Uniunii Europene. Cele mai noi membre ale Uniunii sunt România si Bulgaria care au aderat la 1 ianuarie 2007.
prezentat la ubb in 2006
rolul aliantei franco-germane in aparitia si dezvoltarea uniunii europene. tip analiza.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
