Lumea in care traim este destul de complexa si variata. Iar transformarile si schimbarile carora ne supunem sunt consecintele relatiilor interstatale si a activitatilor actorilor statali si nestatali pe arena internationala. Subiectul relatiilor internationale este unul captivant pentru ca se refera la popoare, diferite culturi si religii, sisteme politice si organizatii mondiale, etc. Relaţiile internaţionale din cele mai vechi timpuri ocupă un rol important în viaţa oricărui stat, comunităţi şi oameni în parte, complexitatea interactiunilor intre acestea indica faptul ca este necesar un studiu si o supraveghere asupra acestor fenomene. Datorita evenimentelor care au lasat o profunda amprenta in ultimele decenii ale secolului XX, domeniul relatiilor internationale s-a format ca o veritabila discplina de studiu. Acest domeniu a ajuns sa fie disputat si contraversat de istorici, politologi, profesori, analisti politici si de multi altii. Aceasta ramura de studiu este foarte ampla si priveste nu doar guvernele lumii cu presedintii si conducatorii acestora, dar este compusa si din organizatii internationale, corporatii multinationale, indivizi. Depinde foarte mult de economia, cultura si politica interna a statului respectiv. Este cazul sa specific ca partile statului (economia, cultura, societatea) se intrepatrund cu deciziile si initiativele conducatorilor de stat. În aşa condiţii necesitatea studierii relaţiilor internaţionale este un fapt primordial pentru orice comunitate care tinde spre realizarea unor anumitor scopuri şi idealuri în comunitatea internaţională.
Principiul ordonator care caracterizeaza sistemul international este anarhia. Aceasta nu înseamnă că în mod necesar el este haotic. Mai degrabă anarhia rezultă din faptul că nu există o autoritate centrală capabilă să controleze comportamentul statelor. Insa aceasta nu presupune dezorganizare si conflictualitate pe arena internationala, ci absenta unei autoritati mondiale juridice, politice sau militare, superioare statelor. Mai curand este absenta unui guvern mondial care sa dirijeze si sa monitorizeze celelalte state. Inițial obiectul de studiu al științei relațiilor internaționale a fost alcătuit din cercetarea relațiilor interstatale sub diferite aspecte si nu avea o importanta deosebita. După primul război mondial, în condițiile cînd relațiile internaționale se aflau sub incidența principiilor și normelor dreptului internațional public, oamenii au ramas ingroziti de consecintele grave si sangeroase pe care le-a lasat acest razboi. Astfel s-a incercat sa se dea o explicatie la modul in care s-a ajuns la un asa dezastru. In asa mod obiectul de studiu al relațiilor internaționale a cuprins problemele războiului și păcii, de altfel s-a incercat pastrarea relatiilor bune si cooperarea intre state. După cel de-al II-lea război mondial știința relațiilor internaționale se diversifică și teoriile predominante au propus cercetarea diferitor aspecte ale comunicării internaționale si se punea un accent deosebit pe imbunatatirea relatiilor interstatale.
Intelegerea statelor ca actori unitari este utila pana la un anumit punct, dar nu este foarte exacta. Un stat nu este o fiinta unitara constienta; actiunile sale reprezinta un amestec de alegeri umane individuale facute de cetatenii sai, liderii sai politici, de diplomatii si birocratii sai – agregate prin structurile interne ale statului.
Daca e sa ma refer la relatiile internationale ca parte a stiintei politice, atunci acestea se focuseaza la politica internationala care vizeaza deciziile guvernelor. Ca domeniu al studiului academic, se intrepatrund mai multe discipline: economie mondiala, istorie, sociologie si multe altele. Dar cea mai mare atentie este rezervata politicii externe si asupra relatiilor economice dintre state. Ceea ce tine de relatiile politice, acestea cuprind o gama variata de activitati precum aliante, diplomatie, relatii comerciale, razboi, schimburi culturale si multe altele.
Cercetatorii din domeniul relatiilor internationale considera ca practica politicii externe se bazeaza, in mare parte, pe incercarea de a coopera atunci cand un conflict se iveste. Astfel interdependenta intre natiuni este un fenomen al relatiilor internationale care este supus cadrului etic al societatii globale. Cele doua traditii filozofice care au structurat gandirea politica in acest domeniu sunt realismul si liberalismul. Realismul avand un caracter conservator, cuprinde dorinta de dominatie, este exclusa ideea de a schimba ceva in natura umana, lupta pentru putere este superioara iar viciul si egoismul uman era persistent. Iar conceptul puterii pare a fi interesul central al statelor. In timp ce linia liberala avea alte principii precum cel al securitatii colective si dezvoltarea organizatiilor internationale, configurate ca instrumente al consolidarii si crearii pacii la nivel international. Pacea si nu puterea trebuie sa fie idealul si tinta spre care trebuie sa tinda statele. Realismul politic presupune ca politica internationala este lupta pentru putere si subjugata de violenta organizata. Revin la interdependenta statelor si consider ca forta aplicata prin violenta nu este singurul instrument al solutionarii unei probleme, mai degraba este ultima optiune pe care ar putea-o alege guvernul statului. Doar bunastarea alturi de securitate si relatiile diplomatice trebuie sa constituie scopul principal al fiecarui stat. In acest mod, statul respectiv va putea evita conflictele si neintelegerile cu alte state.
Un alt motiv pentru care se intelege usor rolul si importanta relatiilor internationale este globalizarea. Globalizarea are o tendinta ascendenta iar factorul care raspandeste si mai usor acest fenomen este cel tehnologic. Acest proces este definit drept o stare a lumii implicand relatii de interdependenta la distante multicontinentale, conectate prin fluxuri si influente de capital si bunuri, informatii si idei, oameni si forte. Acest tip de interdependenta nu se stabileste doar intre doua regiuni, ci cuprinde totalitatea statelor de pe Glob.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
