Recenzie - URSS a murit, trăiască Rusia

Hélène Carrère d'Encausse – membră a Academiei Franţei, este cunoscută şi recunoscută ca unul dintre specialiştii consacraţi în problemele Rusiei şi ale fostei Uniuni Sovietice, cărora le-a consacrat un număr mare de cărţi, devenite de referinţă.

Acest ultim volum – "URSS a murit, trăiască Rusia" – este consacrat proceselor care au urmat destrămării URSS în 1991, ca şi epocii Elţân şi mai ales perioadei marcate de personalitatea lui Putin.

În linii mari, în acest volum s-a făcut o trecere în revistă a evoluţiei spaţiului geopolitic localizat în Rusia de azi, subliniidu-se aspiraţiile acestui popor, specificităţile intime ale spiritului său, fobiile, maniera de raportare la străinatatea apropiată sau globală. Un moment major de cotitura în prezentul lor apropiat este reprezentat de “accidentul” Gorbaciov, ce a ajuns azi să fie considerat inamicul public numărul unu în spaţiul fostei URSS, mai ales rus, prin destrămarea sentimentului de măreţie imperială, după ce acesta a pornit din raţiuni economice-administrative procesul de dizolvare a URSS. Totuşi cert este că, Gorbaciov nu s-a aşteptat la această destructurare masivă a superputerii războiului rece, iar dacă ar fi ştiut, puţin probabil că ar fi dat curs glasnost-ului.

Un moment destul de ciudat în istoria recentă a Rusiei este etapa Elţân. Acest om evident că era cu mult mai limitat intelectual ca şi Gorbaciov, dar s-a folosit de oportunităţile momentului. Acesta a creat clasa oligarhilor prin fenomenul de împroprietărire a directorilor de intreprinderi. Unul dintre puţinele inspirate gesturi ale lui Elţân a fost să identifice ca succesor la putere pe fostul ofiţer KGB, Vladimir Putin. Acesta a adus o notă de legalism, decenţă, organizare, în deontologia acestui stat. Foarte importantă reuşita a fost îngrădirea influenţei oligarhiei în favoarea statului, prin penalizări oficiale sau de surdina, prin acte chiar de renaţionalizare.

Şocul Rusiei anilor 90 a fost ca aceasta să constate că la suprafaţa şi populaţia sa avea un PIB comparabil cu Olanda, fapt ce a cerut un plan urgent de dezvoltare, eficientizare, remotivare naţională, ce să asigure în subsidiar menajarea orgoliului naţional rusesc. Dintre fermenţi, ministrul Primakov a fost promotorul renaşterii “demnităţii spiritului rus”. Totuşi Rusia este o ţară euro-asiatică ce nutreşte cultura şi civilizaţia din vest dar şi piaţa de desfacere şi afacerile potenţiale din est-sud-est.

Ca un sumum a celor vehiculate a fost că nu atât Europa are nevoie de Rusia, cât poate Rusia de Europa. În aceste momente Rusia nu mai conteaza atât prin potenţialul de agresiune cât prin cel de a gira pace, creştere economică prin resursele ce le poseda. Loc şi timp de orgolii nu mai este, fiecare minut fiind important în vederea repoziţionării parteneriale globale ruso-europene, mai ales în perspectiva nu tocmai încurajatoare a Chinei şi Indiei ce işi fac tot mai simţită prezenţa, aspiraţiile şi condiţiile.

Lichidând, cu de la sine putere, imperiul sovietic şi sistemul comunist, Boris Elţân crede că a platit preţul modernităţii şi aşteaptă ca Europa să-l întampine cu braţele deschise. Ce rămâne din această iluzie după douazeci de ani? Autoarea prezintă în această carte toată gama nenorocirilor, suspiciunilor, încercărilor de forţă, ocaziilor ratate între occidentali şi puterea rusă, căreia Vladimir Putin i-a redat autoritatea în afara şi mândria în interior. Marea originalitate a cărţii este aceea că nu se mulţumeşte să prezinte Rusia între două lumi, ci şi lumea văzută de Rusia. O Rusie confruntată cu probleme grave, demografia în scădere, corupţia galopantă şi terorismul, care mizează pe forţa sa externă. O Rusie care întalneşte peste tot puterea americană, decisă să o indepărteze din marele joc energetic şi să o înlocuiască în zona sa de interese. Pe ce fel de viziune se bazează astăzi strategia rusă? Asiatică, democratică şi europeană sau punte între doua lumi?

Plecând de la aceste considerente, Hélène Carrère d'Encausse încearcă să descifreze în primul capitol "Rusia în disputa cu ea însăşi" al volumului sau, "URSS a murit, trăiască Rusia", esenţa proceselor declanşate de "perestroika" lansată de Gorbaciov, care a reprezentat o "reînviere a unei societăţi apatice". Aceasta i-a "înspăimântat pe nostalgicii sistemului sovietic. Puciul din august 1991 a reprezentat o ultimă încercare zadarnică de stopare a deschiderii, prin înlăturarea lui M. S. Gorbaciov, fapt ce a înlesnit, în schimb, propulsarea lui Elţân.

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE ISTORIE