Războiul de treizeci de ani și pacea de la Westphalia

Pornind de la ideea existentei unui sistem modern de state care va fundamenta dezvoltarea relatiilor interstatale se poate observa ca, desi monarhii europeni se bucurau de prerogative multiple, precum dreptul de a incheia pace, de a declara razboi, de initiativa diplomatica si de reprezentare a statului in reletiile internationale, a fost necesara dezvoltarea si diversificarea acestora. Astfel, in functie de raporturile de puteri existente pe continentul european, formatiunile statale medievale vor pune indirect bazele unui sistem de securitate si alianta colective, sistem care se va transforma spre sfarsitul Evului Mediu si inceputul epocii moderne in ceea ce va purta, mai tarziu denumirea de ,,Balance of Power".

Totodata, in functie de interesele specifice fiecarui stat se pun bazele unor forme de colaborare mai complexe intre comunitati, astfel ca treptat asistam la derularea unor initiative diplomatice caracterizate in special, fie prin interese economice, politice, militare, sau matrimoniale comune. Simultan cu evolutia societatii, complexitatea formelor de organizare statala creste si concomitent acestea isi creeaza structuri organizatorice specializate (aparate administrative) determinand in mod indirect complexitatea domeniului de relatii internationale.

Aceasta idee incepe sa prinda contur inca din primele secole ale epocii moderne, adica perioada secolelor XVI-XVII cand au avut loc mutatii profunde in privinta conceptiei juridice despre relatiile dintre state, lucru valorificat in urma Razboiului de treizeci de ani si finalizat prin Pacea din Westphalia. Mai exact, atunci a fost fondat dreptul public international modern care promova, printre altele, principiul ratiunii de stat in virtutea caruia statele urmau sa intre in raporturi ,,en proprietairs", principiu relevat si teoretizat de personalitatii precum Jean Bodin sau Hugo Grotius.

Conform noilor realitatii vointa monarhica nu mai putea face, ea singura, legea in problemele externe, chiar daca in plan intern monarhii aveau prerogative absolute. Ei continuau totusi, sa semneze actele contractuale, tratate si conventii, dar o faceau intrutotul pentru servirea ratiunii de stat, fapt confirmat si valorificat pe deplin de ordinea westphalica de la 1648.

Pentru intelegerea modalitatii prin care s-a ajuns la acest rezultat, este necesara schitarea etapelor de desfasurare a Razboiului de treizeci de ani si a medierii de la Westphalia. Astfel se poate sublinia ca, Razboiul de treizeci de ani a inceput in din 1618 si a durat pana in 1648, fiind un razboi purtat sub pretext religios. Cauza principala a fost lupta pentru hegemonie in Europa, in special ambitia Frantei, condusa de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european in detrimentul Sfantului Imperiu Roman-German. In conditiile date, regatul Frantei, prin subsidii financiare si sprijin moral, a incurajat si amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanti germani. Acestia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, in anul 1608, Uniunea Protestanta, in sprijinul careia au intervenit militar, pe parcursul razboiului, Franta, Olanda, Danemarca, Suedia - cu regele Gustav Adolf si Transilvania. De partea cealalta, principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, in anul 1609, coalitia intitulata- Liga Catolica, proimperiala.

Razboiul a fost declansat prin incidentul din Praga, cand doi reprezentanti ai imparatului si notarul acestora au fost aruncati pe fereastra de starile cehe nemultumite. Aceasta a fost scanteia inceperii razboiului care a urmat. Frederic al V-lea ("Regele de o iarna"), cel care a fost ales de starile protestante de la Praga ca rege al Boemiei, in ciuda impotrivirii reprezentantilor imperiali (care au fost aruncati pe fereastra, dar au supravietuit), nu s-a putut mentine decat pana in anul 1620. In Batalia de la Muntele Alb (Kutna Hora), armatele starilor protestante cehe, aflate sub conducerea lui Frederic al V-lea, au fost infrante de trupele imperiale comandate de generalul Johann von Tilly si Wallenstein. Astfel, Frederic al V-lea a fost nevoit sa fuga in Olanda, iar imparatul Ferdinand al II-lea si-a impus pretentiile asupra coroanei Boemiei.

In conditiile date, principii protestanti germani au cerut sprijinul Danemarcei care a intervenit in 1625. Dupa patru ani de lupte, Danemarca a fost nevoita sa incheie pacea, protestantii fiind obligati sa cedeze bunurile pierdute de clerul catolic. Acest fapt a avut drept consecinta intrarea Suediei in razboi, a carei actiune era finantata de catre Franta. In fruntea armatei suedeze se afla un mare comandant militar, regele Gustav Adolf, care a adus unele inovatii in tactica de razboi, fapt

1. Barbes, John R, Istoria Europei Moderne, Ed. Lider, Bucuresti, 1993.

2. Berstein, Sierge, Istoria Europei, vol. IV, Ed. Institutului European, 1998.

3. Carpentier, Jean, Lebrun, Francois, Istoria Europei, Ed. Humanitas, Bucuresti,

1997.

4. Isac,V, Napoleon si problemele istoriei, Bucuresti, 1994.

5. Jelavich, Charles si Barbara Formarea statelor nationale balcanice 1804-1920,

Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999.

6. Kissinger, Henrie, Diplomatia, Ed. All, Bucuresti, 1998.

7. Lupu, Constantin, Istoria relatiilor internationale, Vol. I, Editura ,,Alma Mater",

Sibiu, 2003.

8. Mc.Donough, Frank, Imperiul britanic 1815-1914, Ed. All, Bucuresti, 1998.

9. Muresan, Camil, Europa moderna, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997.

10. Stiles, A, Napoleon, Franta si Europa, Ed. All, Bucuresti, 1993.