Istoria Londrei

Capitală a Marii Britanii şi având o vechime de două milenii, Londra este unul dintre cele mai impresionante oraşe din lume. În mare parte acest lucru se datorează şi istoriei scrise în el, păstrate în zidurile vechi ale clădirilor sale. În lucrarea de faţă ne vom strădui să oferim o trecere în revistă a momentelor principale din viaţa atât de plină a bătrânului Londinium.

Numele oraşului

Asupra numelui oraşului planează unele incertitudini. Geoffrey Monmouth, autorul “Historia Regnum Britanniae” afirmă că aşezarea a fost întemeiată de Brutus din Troia, care i-ar fi dat denumirea de “Caer Troia” sau “Troia Nova”, care s-a transformat în Trinovantum, trinovanţii fiind un trib care a locuit în zonă înainte de venirea romanilor. Numele de Londra ar veni – în concepţia acestui cronicar – de la un rege mitic, Lud (King Lud), în onoarea căruia oraşul s-ar fi numit Kaerlud, ce ar fi derivat în Karelundein şi apoi London (Londra). Astfel de accenţiuni sunt imposibil de susţinut.

Prima menţiune despre Londra o avem de la Tacitus, sub formă de Londinium

Localizarea oraşului

Întemeiată de romani, aşezarea devenise în secolul II d.Hr. capitala provinciei Britania. Ulterior, odată cu cucerirea de către anglo-saxoni a regiunii, Londra a aparţinut unui trib numit “Middle Saxons”, iar la începutul secolului VII făcea parte din regatul Essex. În jurul mijlocului de secol VIII se pare că oraşul a intrat sub controlul regatului Mercia. După 865 vikingii şi-au impus stăpânirea asupra regiunii şi implicit a aşezării de pe malurile Tamisei. În 886 Alfred cel Mare recucereşte Londra sau Lundenburgh – cum era cunoscut atunci – şi este încorporat în regatul Wessex. Reocupat de vikingii lui Knut cel Mare în 1016, oraşul este definitiv încorporat în regatul anglo-saxon al Angliei de către Eduard Confesorul, în 1042. În 1066 are loc cucerirea normandă, iar Wilhem întâi ocupă oraşul şi este încoronat rege la catedrala Westminster.

La începutul medievalităţii engleze, nu exista o capitală fixă, iar cel mai apropiat oraş de acest statut era Winchester, unde se afla visteria regală şi evidenţele fiscale. Din jurul anului 1200 acestea s-au mutat la Westminster, iar treptat locul devenind capitala de facto. Dezvoltându-se ca un oraş diferit de Londra, acesta a devenit centrul de guvernământ, în timp ce al doilea a devenit centrul comercial, însă zona de separaţie dintre ele era complet urbanizată până la 1600, iar la începutul secolului XIX ajungând capitala Imperiului Britanic

Istoricul oraşului

Cetatea romană Londinium a fost întemeiată pe două dealuri situate pe versantul nordic al văii mlăştinoase a Tamisei. În 34 d.Hr. armata împăratului Claudius debarca în Kent; Colchester şi alte porturi ale litoralului reprezentau capete de pod ideale pentru ocuparea zonelor de şes, dar era nevoie şi de alte aşezări pentru controlul interior al ţării şi al principalelor râuri care făceau legătura cu cu teritoriile situate de cealaltă parte a Canalului Mânecii. Noul teritoriu avea nevoie de o capitală, iar punctul de pe Tamisa unde încetau efectul mareei şi circulaţia maritimă părea locul ideal

Tacitus descrie Londinium ca pe un centru comercial cu mulţi negustori. Distrus în 60 d.Hr. de triburile Icenilor şi Trinovanţilor, a fost reclădit, ridicându-se de asemenea un fort şi ziduri de piatră. Între 190 – 210, zidul de apărare încercuia o suprafaţă de 125 hecatare. Acesta va influenţa forma pe care Londra o va dezvolta în umrătoriul mileniu şi va fi parte integrantă a administraţiei oraşului până în zilele noastre.

Spre finalul ocupaţiei romane oraşul a fost creştinat. Nu se cunoaşte cu certitudine momentul respectiv, dar cu siguranţă exista la 314 o eparhie cu sediul la Londra, episcopul local, Restitutus, participând la Conciliul de la Arles din timpul lui Constantin cel Mare De asemenea se apreciază că în perioadă de apogeu a cetăţii romane, populaţia ar fi ajuns la 45 000 de locuitori sau chiar până la 60 000. Totuşi oraşul şi-a pierdut din importanţă când Britania a fost împărţită în două provincii, iar oraşul York a devenit a doua capitală