Etimologic ,termenul “document provine de la latinescul “documentum”,cu sensul de “ceea ce serveste la a invata,a se instrui ”,termen intrat cu acest sens in limba franceză în secolul al XII-lea. A fost preluat ca neologism în limba romană,circulînd cu sensul juridic modern,pînă la secolul al XIX-lea,cînd s-a fixat şi impus terminologia ştiinţei documentării.
În accepţiune largă, noţiunea de “document”este definită ca orce bază de cunoaştere fixată material, înregistrată sau susceptibilă de a fi utilizată pentru consultare,studiu sau probă. Iniţial,termenul documentare a indicat activitatea de informare prin intermediul documentelor,cu sensul reflexiv al verbului a se documenta.Odată cu evoluţia mijloacelor de comunicare materializate,înţelesul modern al termenului s-a extis spre sensul tranzitiv al verbului,adică activitate de a informa pe alţii,caracteristica care predomină în organizarea modernă a acestui domeniu.În accepţiune curentă ,a documenta înseamnă a depista,a colecţiona, conserva şi pune la dispoziţia cosumatorilor de informaţii surse de cunoştinţe dobîndite anterior asupra problemei ce intră în sfera de interese a acestora,fixate în documente de orce gen
În Dicţionarul ştiinţelor auxiliare, documentul este definit drept „termen generic, însumând toate categoriile de surse ce pot transmite date istorice. În sens arhivistic, defineşte toate sursele pe suporţi friabili, realizate cu ajutorul grafiei, fotografiei, înregistrărilor sonore, cinematografice sau alte imagini, care prezintă interes pentru cunoaşterea istorică”.
Dicţionarul explicativ roman defineşte documentul ca fiind : 1. Act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație. 2. Text scris sau tipărit, inscripție sau altă mărturie servind la cunoașterea unui fapt real actual sau din trecut. În 1986 însă, în dicţionarul de termeni arhivistici editat de CIA, documentul este definit ca ansamblul format din informaţie şi suportul pe care această informaţie este plasat. Definiţii similare apar în prezent în Franţa, Australia, Marea Britanie, SUA. La această definiţie, unii autori adaugă o precizare suplimentară: nu este obligatorie „legătura organică între suport şi informaţia înregistrată”.De-a lungul istoriei, documentul a servit drept suport juridic pentru însemnarea multor evenimente istorice. Avînd un caracter primitiv şi incoplet la început documentele au evoluat de-a lungul perioadelor istorice , ajungînd pînă în prezent să atingă un nivel înalt de importanţă şi întrebuinţare în activitatea organelor administrative,evident vorbim despre documentul administrativ,deoarece există şi alte tipuri de documente cum ar fi documentele cu caracter politic,spre exemplu. Asfel în diferite perioade au fost emise şi adoptate diverse documente care vizau reglementarea organizării administrative la etapa dată.
În anul 1812 a avut loc un eveniment marcant în istoria Basarabiei şi anume anexarea acesteia la Imperiul Rus. Acest eveniment a generat emiterea a o serie de documente administrative prin care urma a fi intituit sistemul administrativ rusesc în Basarabia în intervalul anilor 1812-1828. În continuare voi face referire la cîteva documente care au fost adoptate în perioada respectivă de către instituţiile de stat.
În urma semnării Tratatului de la Bucureşti 16/28 mai 1812 imperiul rus anexează teritorilu de la est de Prut ale Moldovei numite ulterior Basarabia (1813). La 23 iulie 1812 amiralul rus P. V. Ciceagov, comandantul armatei Dunărene, semnează la Bucureşti, Valahia, „Regulile pentru guvernarea temporară a Basarabiei”, document remis boierului moldovean Scarlat Sturdza - primul guvernator civil al Basarabiei țariste. Documentul va intra în vigoare la 2 februarie 1813. Impunerea Regulilor de guvernare temporară a Basarabiei erau necesare pentru evitarea răscoalelor în regiunea Moldovei proaspăt anexată Imperiului rus în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, anexare confirmată prin Pacea de la București (16 mai 1812).
La 2 august 1812 ,ţarul printr-un decret acordă Basarabiei un regim autonom. Provincia avea în frunte un guvernator roman,tot prin acest act se stabilea ca limba romană era folosită în instituţiile de stat şi vechile legi moldoveneşti erau respectate pe teritoriul Basarabiei.Structura specială de guvernare a Basarabiei a fost stabilită prin “Regulamentul administrării provizorii a Basarabiei” adoptat la 23 iulie 1812, semnat de Pavel Ciceagov, comandant-şef al armatei ruse din Moldova, Valahia şi flota Mării Negre. El se ocupa cu instaurarea administraţiei politice în Basarabia. În conformitate cu acest Regulament, provincia dintre Prut şi Nistru a fost împărţită în 12 ţinuturi: Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, Soroca, Hotin, Bender, Akkerman, Chilia, Căuşeni, Reni şi Ismail, care uneau 17 oraşe şi 693 de sate. Autorul acestui regulament este Capodistria
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞTIINŢE POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE
CATAEDRA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
