Dominatia Otomană

Începand cu mijlocul secolului XVI în tarile române se stabileste regimul de suzeranitate otmană.

În cursul Evului Mediu statutul international al Tarilor Romane a fost rezultatul instabil al raporturilor de forta cu una sau mai multe puteri vecine.În raport cu Imperiul Otoman statutul a evoluat de la păstrarea independentei în schimbul plătii unui tribut,vasalitate(catastrofa de la Mohâcs*1 1526) pana la completa integrare in sistemul politic si militar otoman prin instalarea regimului fanariot.*2

Odata cu consolidarea dominatiei otomane,sultanul incălca anumite legi si anume : detinerea tronului de către un principe pământean(din familie princiara),păstrarea institutiilor politice,administrative,militare si ecleziastice precum si faptul că domnul era ales de boieri si confirmat de sultan;acum scaunul domnesc revenea celui care plătea mai mult.

Deasemenea autonomia Tarilor Române era recunoscută si in capitulatiile emise de poartă;acceste acte interziceau musulmanilor sa isi construiască moschei in spatiul românesc.

Domnii erau obligatii să plătească haraci , daruri oficiale catre sultan si demnitarii acestuia.

Cu inceputul secolului al XVII-lea domnii români platesc portii otomane , o nouă dare si anume mucaerul.Tarile Române trebuiau sa puna la dispozitia otomanilor cereale,vite,lemn pentru constructia flotei s.a treptat instituindu-se si monopolul otoman asupra grâului românesc.

Dominatia otomană a reprezentat o stagnare asupra tarilor românesti din toate punctele de vedere (politic,social,administrativ,cultural si economic).Sansele reduse de a comunica cu Europa Vestica aflata in proces de transformare a avut repercusiuni grave asupra noilor tehnologii de productie industrială,agricolă dar si economică.Stapânirea otomană a redus sansele de a avea o viziune asupra celoralte tari precum Europa(nord-sud,vest-est),industrializarea in forta a acestor tari si productiile autohtone au dus la urmări grave asupra Tarilor Românesti.

Marea Neagra poarta de acces fata de Orientul Apropiat a fost pentru câteva secole un lac turcesc semiinchis.

*1 Hegemonia Otomană ( 1526, 1593) , Şerban Papacostea

*2 Mihai Irimiea,op.cit,pag 25

Din punct de vedere politic,dependenta Tarilor Române fata de Poarta Otomana insemna pentru domni obligatia de a integra politica lor externă in cea otomană

Transilvania care era sub suzeranitatea otomană, a devenit un principat autonom,a beneficiat de un statut superior , in raport cu Tara Românească si Moldova fapt demonstrat prin amplasarea ei in vecinatatea Imperiului Habsburgic, acesta fiind si motivul care i-a determinat pe turci sa-si modereze pretentiile fata de tara respectivă.Pe parcursul dominatiei otomane,fată de Moldova si Tara Româneasca aceasta s-a bucurat de drepturi mai mari de a-si alege principii, care erau investiti cu insemnele puterii de către Poarta Otomana.

Tributul impus principatului initial de 10.000 florini, a sporit, in 1575, la suma de 15.000 florini. In Moldova haraciul creste de la 8.000 galbeni la 65.000 de galbeni si 155.000 galbeni in Tara Romaneasca la sfirsitul sec. al XVI-lea. Cu mult mai reduse erau in Transilvania peschesurile si prestatiile in produse.

Tarile Române nu au fost transformate in pasalâcuri turcesti in primul rand datorită capacitatii inalte de apărare,dîrzanie cu care cu care si-au apărat pămantul stămosesc. Am putea spune ca o rezistentă inversunată au opus expansionismului otoman Tara Românească sub puternica conducere a lui Mircea Cel Batrân, Stefan cel Mare(Moldova),Iancu de Transilvania (Transilvania).

O altă cauză constă in faptul că, din punct de vedere economic, pentru turci era mai convenabil regimul de dominaţie indirectă, fară administraţie si garnizoane otomane. Deşi a fost instaurată hegemonia otomană asupra statelor romaneşti, turcii n-au reuşit sa colonizeze noile teritorii cu populaţie turcească. Astfel, Ţarile Române si-au pastrat existenţa statală, obţinind, insă, statutul de vasalitate fata de Poartă.

După cum am mai spus si in randurile anterioare turcii,întâmpinând rezistenţa dura a Ţărilor Române au conştientizat faptul că nu puteau să se supună prin forţa şi au recurs la un anumit mod si anume nerecunoaşterea capacitaţilor militare si economice ale acestora.Un loc deosebit ocupa cucerirea punctelor strategice ale Ţărilor Române si trecerea acestora sub administrare turcească. *3