Cadrul Instituțional al Uniunii Europene

INTRODUCERE

Uniunea Europeană îşi are originile în Comunitatea Europeană a Oţelului şi Cărbunelui, înfiinţată în 1951 prin Tratatul de la Paris şi în Comunitatea Economică Europeană fomată în 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma de către şase state: Franţa, Germania, Italia şi Benelux (Belgia, Olanda şi Luxemburg). În cei 50 de ani de existenţă, Comunitatea Ecomonică Europeană s-a extins prin aderări succesive ale altor state din Europa, transformîndu-se într-o comunitate economică şi politică - Uniunea Europeana – cu 27 de state membre şi cu instituţii şi organisme, unele cu caracteristici supranaţionale, altele cu caracteristici interguvernamentale. Uniunea Europeană nu este o federaţie ca SUA, şi nici o simplă cooperare interguvernamentală ca în cazul Naţiunilor Unite. Ţările membre ale UE rămîn naţiuni independente, dar îşi pun în comun suveranitatea lor pentru a obţine mai multă putere economică şi influenţă pe plan mondial, o putere la care nu ar fi putut ajunge nici una dintre ele în mod independent. Statele membre îşi deleagă o parte din puterea lor de decizie către instituţiile europene pe care le-au creat de comun acord, astfel încît deciziile luate la nivel european să fie luate în mod democratic, ţinînd cont de interesele tuturor ţărilor.

Privită ca entitate specifică şi particulară (regională cu vocaţie internaţională), Uniunea Europeană armonizează legislaţia ţărilor membre fiind un corp executiv cu numeroase responsabilităţi în aplicarea măsurilor legilative şi cu un sistem executiv şi jurisdicţional în care firmele, organizaţiile nonguvernamentale, societatea civilă şi cetăţenii trebuie să se regăsească.

Cunoaşterea instituţiilor, a atributelor şi modului lor de funcţionare prezintă importanţă pentru orice întreprinzător care acţionează în spaţiul comunitar.

Cele mai importante instituţii sunt:

- Comisia Europeană

- Consiliul European

- Parlamentul European

- Curtea Europeană de Justiţie

- Curtea de Auditori

Instituţiile Uniunii Europene sunt intercorelate şi complementare: Parlamentul reprezintă garantul democraţiei în UE; Consiliul, în care statele membre sunt reprezentate la nivel de miniştri sau, în cazul Consiliului European, la nivelul şefilor de state şi de guverne deţin puterea de decizie; Comisia, cu rol de apărător al tratatelor, dispune de puteri de iniţiativă legislativă şi executivă; Curtea de Justiţie, soluţioneaza problemele de drept şi veghează asupra respectării tratatelor; Curtea de Conturi, care controlează aspectul financiar al activităţii instituţiilor comunitare; organisme consultative, care exprimă interese economice, sociale şi regionale.

Alături de aceste instituţii principale, există organe cu rol consultativ în procesul de decizie: Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor. Alte instituţii cu rol important în funcţionarea UE sunt: Ombudsmanul European, instituţia financiară reprezentată de Banca Europeanã de Investiţii - care sprijină implementarea politicilor UE (alături de Fondurile Structurale şi de programele comunitare) - şi Banca Centrală Europeanã - creată în scopul sprijinirii uniunii economice şi monetare.

Aceste instituţii, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflectă evoluţia în timp a structurii unionale europene şi trec în prezent printr-un proces de reformă generat de extinderea Uniunii cu zece state în 2004 (cea mai mare extindere din istoria sa) şi cu alte două în 2007.

Personalul tuturor instituţiilor UE formează un serviciu de funcţionari europeni, independent de guvernele statelor membre. Puterile şi responsabilităţile acestor instituţii îşi au originile în tratatele fondatoare ale UE. Tratatele prevăd, de asemenea, regulile şi procedurile pe care aceste instituţii trebuie să le urmeze în desfăşurarea activitaţilor lor.

Limbile principale de lucru sunt engleza şi franceza, dar la toate întâlnirile oficiale se asigură traducerea în şi din toate cele douăzeci limbi oficiale (daneza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza, spaniola, suedeza, ceha, slovena, estona, letona, lituaniana, ungara, slovaca, malteza, poloneza). De asemenea, toate documentele oficiale sunt traduse şi tipărite în aceste douăzeci de limbi.

Pe lîngă aceste instituţii, în cadrul Uniunii Europene funcţionează o serie de organisme cu rol specific din care menţionăm: Banca Centrală Europeană (responsabilă pentru politica monetară a Uniunii), Banca Europeană de Investiţii (finanţează proiecte europene de investiţii şi sprijină mediul de afaceri din Europa prin Fondul European de Investiţii), Obudsmanul European (investighează plîngerile privind cazuri de administrare defectuoasă în acţiunea instituţiilor şi organelor Uniunii Europene), Controlorul European pentru Protecţia Datelor (avînd misiunea de a garanta dreptul fundamental de protejare a datelor personale ale cetăţenilor europeni).

1. Parlamentul European (PE)

Parlamentul European a fost înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957) pentru a reprezenta

"popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene", fiind singura instituţie a cărei componenţă este stabilită prin alegeri libere, la nivel european şi ale cărei şedinţe şi deliberări sunt publice. Iniţial, PE a fost organizat ca un ansamblu deliberativ, cu funcţie consultativă şi constituit din membri ai parlamentelor naţionale. Tratatele de la Maastricht şi de la Amsterdam au adus schimbări majore ale rolului PE, acesta devenind un organ cu funcţii politice şi cu puteri legislative şi bugetare.

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Academia de Studii Economice din Moldova

Facultatea Finanţe