Banca Angliei

1. INTRODUCERE

În referatul de faţă vom analiza Banca Angliei, sub aspectul istoriei, structurii şi rolului său în cadrul economiei britanice. Vom începe prin a evidenţia lunga şi interesanta sa istorie, precum şi realizările sale majore şi inovaţiile aduse.In Marea Britanie, bancile au jucat un rol insemnat de-a lungul timpului. Economia britanica a avut o pozitie importanta pe arena mondiala, nu doar in dezvoltarea industriala si comerciala, ci si in organizarea sistemului bancar.

2. INFIINŢARE

Banca Angliei este banca centrala a Marii Britanii, infiintata prin decretul Parlamentului, in anul 1694, intr-un moment in care Guvernul avea nevoie de bani pentru a castiga razboiul cu Franta. Initial, dreptul de functionare a fost acordat bancii Angliei pentru o perioada de 10 ani, in decursul careia avea dreptul sa efectueze tranzactii cu aur, argint si sa emita bancnote in suma egala cu marimea capitalului

Dreptul de functionare a fost reinnoit de catre Parlament in anul 1709, moment in care i se asigura bancii pozitia dominanta in emisiunea de bancnote. In anul 1715, Banca detinea monopolul asupra emisiunii de bancnote in Londra si incepea sa capete aspectul de banca centrala, iar marile banci din sistem isi constituiau depozite la aceasta.

3. SCURT ISTORIC

Banca Angliei este banca centrală a Regatului Unit.Banca a fost fondată în 1694 pentru a da credit Guvernului şi de a gestiona datoria publică,sub numele de "Old Lady" de Threadneedle Street şi naţionalizată la 1 martie 1946.

Istoria Băncii este interesanta, evenimentele şi circumstanţele realizate de-a lungul a mai bine de 300 de ani, au transformat şi modificat rolul şi responsabilităţile Băncii. Acestea au modelat cultura şi tradiţiile Băncii, care sunt relevante pentru reputaţia sa de bancă centrală în acest început de secol XXI. În acelaşi timp, o mare parte din istoria Băncii merge in paralel cu istoria economică şi financiară, şi uneori chiar şi cu cea politică a Regatului Unit.

Un moment important în istoria băncii a fost revoluţia din 1688,când William şi Maria au fost încoronaţi, iar Angliei i s-a oferit o stabilitate economică,nemaintâlnită până în acel moment.

Banca şi-a început activitatea în sediul de pe Cheapside,din Mercers’Hall, având un număr de 17 funcţionari şi doi supraveghetori.

Printre responsabilităţile noii bănci se numără: implicarea în activităţi bancare convenţionale,accepta realizarea de depozite comerciale,emitea bancnotele,lupta împotriva înfiinţării băncilor de depozite pe acţiuni.

Banca Angliei este considerată cea mai puternică bancă comercială şi tezaurul ţării,datorită relaţiei cu statul şi activităţilor sale,precum şi poziţiei sale în centrul sistem financiar.

După 1828,pentru a-şi lărgi piaţa de desfacere Banca începe să-şi deschidă sucursale în toate oraşele importante,formându-se astfel sistemul bancar britanic.

Sistemul bancar britanic coordona întrgul sistem bancar mondial,mai ales în secolul al XIX- lea,cu ajutorul pieţii Londrei şi a rolului lirei sterline. În 1844 Sir Robert Peel a introdus o reglementare prin care a fost redusă valoarea bancnotelor puse în circulaţie de către băncile de emisiune şi prin care lua măsuri de declarare obligatorie a unor informaţii contabile.

3.1.SECOLUL XIX

Din 1844 Banca a primit drept unic în ceea ce priveşte emisiunea de bancnote. Băncile private, care au avut anterior acest drept si l-au păstrat, cu condiţia ca sediul lor sa fie in afara Londrei.In timpul razboaielor cu Franta, aflata sub conducerea lui Napoleon, banca centrala a Angliei a realizat emisiune de bancnote de mica valoare, a suspentat convertibilitatea acestora in aur, furnizand, de asemenea, lichiditati in perioada crizelor. Dupa criza anului 1847, banca incepe sa-si asume rorul de imprumutator de ultim rang, realizand de asemenea ajustari ale ratei dobanzii cu scopul de a stabiliza piata monetara.

Inainte de a incepe Primul Razboi Mondial, devine depozitara a aurului monetar si dezvolta noi metode de influientare a ratei dobanzii. La sfarsitul razboiului are loc trecerea la etalonul aur, practicand rate sporite ale dobanzii cu scopul prevenirii iesirilor de aur monetar.Câteva bănci engleze au continuat să emită bancnote proprii, până in anii 1930. Băncile din Scoţia şi Irlanda de Nord private avand in continuare acest drept.

3.2. SECOLUL XX

Marea Britanie a rămas pe standardul de aur până în 1931 când rezervele de aur şi valuta au fost transferate la Trezorerie, de gestionarea lor ocupandu-se tot Banca. În 1997 banca a primit responsabilitatea de a arata interes in politica ratei dobanzii.

În timpul guvernatorului Montagu Norman (1920 – 1944), banca a depus eforturi deliberate de a trece de la banca comerciala la bancă centrală. În 1946, la scurt timp după încheierea mandatului lui Norman, banca a fost naţionalizată, devenind parte din trezoreria britanica, motiv pentru care, in perioada inflatiei din 1970, isi pierde din reputatia sa financiara.

După anul 1945, banca a urmărit obiective multiple de economie, încercand să ţină un curs de schimb fix, şi să se ocupe cu inflaţia şi slăbiciunea sterlină prin controale de credit şi de schimb.

În 1977, Banca a infiintat o filială deţinută integral numita Bank of England Nominees Limited (Boen) , o societate cu răspundere limitată. În conformitate cu Memorandumul obiectivele sale le reprezinta acţionarea în calitate de mandatar,agent sau avocat, fie exclusiv sau în comun cu alte persoane, pentru orice persoană sau persoane, parteneriat, companie, corporaţie, guvern, stat, organizare, suveran, provincie, autoritate, sau organism public sau a oricărui grup sau asociaţie de ei .

In 1979, cancelarul justitiei, Gordon Brown , anunta ca Banca Angliei i s-ar fi acordat independenţa operaţionala asupra politicii monetare.

Academia de Studii Economice

Relaţii Economice Internaţionale 2011