Arheologia Subacvatică

Arheologia subacvatică

Arheologia subacvatică, este o ramură a arheologie care este folosită pentru cercetarea epavelor şi a relicvelor subacvatice. Ca şi toate ramurile ale arheologiei, acesta a evoluat de la radacinile sale aflate în epoca preistorică, spre epoca clasică pentru studia mai apoi situri din toate epocile istorice inclusiv din recenta epocă industrială.

Apariţia sa a fost întarziată datorită dificulăţilor apărute în accesarea siturilor şi în aplicarea metodelor de salvare a artefactelor subacvatice

La începuturile sale arheologia subacvatică s-a luptat pentru sa se arata ca fiind o ramură utilă care poate aduce contribuţii importante în studierea arheologiei. Situaţia în cadrul acestui domeniul a luat o întorsură favorabilă atunci cănd universităţile au început să fie interesate de aceasta, în acesta condiţii s-a pus la punct o bază teoretică şi practica a acestei discipline

În aceste condiţii arheologia subacvatică a devenit foarte populară la sfărşitul anilor 80, astfel a devenit acceptat termenul de arheologie maritină sau subacvatică care se ocupă cu studiul ştiinţific a trecutului vieţii umane, comportamente, culturii, activităţii desfaşurate în jurul sau sub occeane, mării sau râuri

În studiul său arheologia subacvatică aduce o contribuţie importantă în stabilirea unor fapte din trecut, de exemplu acesta are un rol important în studiul naufragiului prin ea se poate reda importanţa istorică a unei epave, se pot stabili pierderile omeneşti şi materiale, de asemenea unele epave pot păstra într-o forma intactă unele artefacte. Ca atare, această ramură a arheologiei necesită metode speciale de a descoperi artefacte , de înregistre şi de păstrare a acestor resurse submarine.

În ceea ce priveşte siturile subacvatice, acestea în mod inevitabile au un acces dificil şi sunt mai periculoase decăt cele de pe uscat. Pentru a accesa un asemenea sit arheologul are nevoie de unele dotări speciale cum ar fi echipament pentru scufundării şi totodată abilităţi pentru scufundare, deoarece adâncimile la care se lucrează sunt mari iar timpul de cercetare a sitului este limitat.

Pentru cercetarea unui sit subacvatic este nevoie de o platformă de lucru care este o obicei o barcă sau o navă, această platformă trebuie echipată corespunzător pentru a efectua o astfel de săpatură, ea trebuie să fie dotată cu echipament pentru livarea aerului, facilităţi medicale, echipament sau specialist de teledetecţie, facilităţii pentru analiza rezultatul analizei arheologice, sprijin pentru activităţile întreprinse în apă, facilităţi pentru depozitarea de bunuri arheologice, facilităţi pentru conservarea oricarui element recuperat din apă, cazare pentru echipaj De asemenea în cercetarea siturilor subacvatice mai sunt utilizate şi echipamente pentru investigaţii arheologhice, ascensoare de aer.

Siturile arheologice subacvatice sunt supuse unor fluxuri puternice de apă, unor condiţii meteorologice nefavorabile precum furtunii, creea unor curenţi pe apă, apariţia fluxurilor şi refluxurilor dar şi apariţia unor animale maritime pot îngreuna mult cercetarea arheologică de accea timpul de studiere a acestor situri este limitat

În studiul acestor santiere arheologice trebuie luate în considerare şi gradul de conservare a acestora, în cazul acestei probleme trebuie să se ţină cont în primul rând de caracterul mediului în care au loc investigaţile, acesta are un caracter dimanic şi face aproape

imposibilă păstrarea relicvelor mai ales cele organice precum lemnul care sunt expuse şi pot şi consumate de către organismele marine. De asemnea relicvele aflate în sit pot fi expuse unor procese chimice de exemplu fierul poate fi dizolvat şi se pot forma stucturi metalice de forma concreţiuni, astfel materialul devine foarte fragil şi trebuie supus unui tratament special de conservare .