SA ne Cunoaștem Valorile Naționale

1.Introducere

1.1 Să ne cunoaștem valorile naționale !

În vremurile în care Basarabia era sub ocupație sovietică, în care poporul român de pe acest teritoriu era supus deznaționalizării prin rusificare și asimilare, cînd dacă cineva susținea că moldovenii sunt de fapt români era judecat, cînd cine folosea alfabetul latin era calificat ”dușman al poporului” , cînd românul era considerat ”ocupant” iar rusul ”eliberator”, au fost oameni care și-au jertifit tinerețea și care pentru adevăr și idealuri și-au pus viața ca pe o ofrandă și au avut curajul să ridice sus stindardul luptei naționale.

Studiind în cadrul lecției de istorie capitolul „Regimuri democratice și totalitare”, în mod deosebit mi-a trezit interesul „Mișcarea anticomunistă din RSSM”, deoarece datorită organizațiilor de rezistență națională, metodelor de opunere politicii de rusificare și deznaționalizare și în special a oamenilor care nu s-au lăsat supuși neadevărurilor și asimilării, care au simțit românește și s-au ridicat la luptă împotriva unui monstruos regim și unui puternic aparat de represiune, acestor oameni le datorăm păstrarea identității noastre române, păstrarea valorilor culturale și graiului românesc, acești luptători sunt precursori ai obținerii independenții Republicii Moldova.

Unul dintre membrii Frontului Național Patriotic, o mișcare de rezistență națională în fața asimilării și rusificării sovietice, este Valeriu Graur, al cărui nume și biografie nu este atît de cunoscută precum a celor alți trei martiri , de vină este modestia acestui luptător, dar poate și faptul că din 1977 s-a stabilit în București, sau poate de vină suntem noi, care trecem cu vederea rolul unor asemenea oameni care și-au jertfit viața pentru cauza națională și cărora ar trebui să le mulțumim.

Principalul obiectiv al prezentei lucrări este de a cerceta activitatea lui Valeriu Graur, acestui luptător în mișcarea de rezistență națională care a contribuit la păstrarea și afirmarea valorilor românești în Basarabia în condițiile asimilării etnice, culturale și lingvistice de către puterea sovietică. Mi-am dorit să scot din anonimat numele unui luptător pentru idealuri și a unui om ce-a iubit Basarabia –Valeriu Graur,căci nu avem dreptul de a uita adevărul și trecutul nostru istoric, căci cunoașterea și asumarea acestui adevăr vor săvîrși unitatea societății noastre . Să ne cunoaștem valorile naționale cărora le datorăm existența nostră ca popor cu identitate și conștiință națională .

2.File din viață

Zbucium. Luptă. Adevăr. Dragoste de neam şi de limbă. Demnitate. Curaj

Sunt doar câteva cuvinte care îţi apar în minte odată cu rostirea numelui lui Valeriu Graur, un luptător pentru renaşterea naţională, un disident de notorietate din timpul ocupaţiei sovietice.

A văzut lumina zilei în data de 23 decembrie 1940, în orașul Reni de pe mal de Dunăre, fiind fiul unui ofițer român. A fost calificat “dușman al poporului”, pe cînd avea doar jumătate de an și deportat în Siberia împreună cu părinții, la 13 iunie 1941.

Ca „să nu le fie urît” acolo, la mrginea lumii , au fost deportate aproape toate rudele sale. Bunelul din partea tatălui –Ion Graur , învățător în Reni, avea să fie împușcat în închisoarea din Nijnii Taghil. Bunicul din partea mamei, Dumitru Graur, a murit de foame și frig-n Siberia, în anul următor, 1942 .

Acolo în orașul Tomsc s-au născut cei doi frați ai săi –Vladimir și Ion , și sora Lili. Ca să-și ocrotească odraslele de alte pericole , părinții ,care suferiseră numai pentru faptul că erau neruși , i-au trecut în certificatele de naștere ruși , i-au dat la școli rusești ,vorbeau acasă rusește ,fără să le spună adevărul despre cine sunt , de unde vin ,care e limba pe care o vorbesc în șoaptă ei –mama și tatăl lor cînd rămîn în doi. După moartea lui Stalin, în noiembrie 1956, Vasile Graur obține permisiunea să plece cu familia sa în România : el, soția, și cei patru ”ruși ”mititei.

Ajuns în România , a insistat ca părinții să-l dea pe el ”rusul” Valeriu , la o școală rusească. De acestea erau multe în România acelor vremi, organizate de regimul de ocupație sovietic. În 1959 termină 11 clase . În cei trei ani de ședere în țară și-a însușit și limba română, pe care o considera străină. La București , în discuții condamna ” ocuparea Basarabiei ” ca ”teritoriu rusesc ” de către România, în 1918 , insistînd că rușii i-au eliberat pe români de sub jugul românesc. Insista să revină în patria sa –U.R.S.S .

Și cu toate rugămințile părinților trece Prutul, oprindu-se mai întâi în Basarabia, unde avea mai multe rude, cu gîndul să adune aici ceva bani ca să ajungă în Tomscul natal, de dincolo de Ural. Locuiește o vreme în Tighina,în casa mătușii sale Sofia ,sora mamei . În același an pleacă la Moscova, susține examenul la o facultate de construcții , dar deși ”rus” este respins . Revine la Tighina, și în anul următor 1960 , devine student la Facultatea de Fizică și Matematică a Institutului Pedagogic din Tiraspol.

Nu BUCUREȘTIUL, ci TIRASPOLUL l-a făcut ROMÂN !