Pavel Kisseleff și Regulamentul Organic

Context

Apariţia lui Pavel Kiseleff pe scena istorică din Principate are loc pe fondul războiului ruso-turc dintre anii 1828-1829. Dacă ţarul Alexandru I ratează ocazia de a interveni in Balcani pentru a pune problema împărţirii moştenirii otomane în beneficiul Rusiei însă urmaşul său,Nicolae I a valorificat cu inteligenţă lupta de emancipare a grecilor de sub dominţia otomană şi în urma războiului ruso-turc (1828-1829) a încheiat pacea avantajoasă de la Adrianopole în 1829.Pentru Principatele dunărene aceasta pace marchează un moment de cotitură în istoria lor. În locul domnilor care se retrăseseră conducerea Moldovei şi cea a Ţării Româneşti este deţinută succesiv de contele Feodor Petrovici Pahlen (aprilie 1828-februarie 1829) apoi de generalul Piotr Teodorovici Jeltuhin (februarie-octombrie 1829) şi în cele din urmă de generalul Pavel Dimitrovici Kiseleff(noiembrie 1829-aprilie 1834).Jeltuhin îşi luase la inceput menirea în serios,dispunând in februarie 1829 efectuarea unei statistici a unităţilor administrative(necesară comitetului de reformă) făcând modificări instituţionale şi,mai ales, poruncind –pe fondul sărăciei,foametei şi epidemiilor- măsuri care au nemulţumit nu numai pe localnici,inclusiv pe boierii împuterniciţi cu viitoarea elaborare a Regulamentului Organic, dar şi pe consulii străini care nu-şi ascundeau îngrijorarea în faţa agresiunii exercitată de cârmuirea provizorie a jurisdicţiei şi privilegiilor consulare.

În timpul scurt cât a deţinut plenipotenţa cârmuirii provizorii a Principatelor, generalul rus a izbutit să impună şi să obţină de la comitetul de reforme moldo-muntean elaborarea primelor două capitole ale legiuirii „regulamentare” pentru care Poarta emisese cuvenitul hatişerif către foştii domni după Convenţia de la Akkerman.Este vorba de capitolele privitoare la organizarea politică a Principatelor în conformitate cu recomandările ministeriale transmise de la Petersburg,capitole pe care succesorul în funcţie al lui Jeltuhin, generalul conte Pavel Kiselleff,avea să le preia în forma lor iniţială,chiar dacă nu corespondeau întocmai cu vederile sale.

Pavel Kiseleff

Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov cunoscut mai bine sub numele în forma franceză Kiseleff s-a născut la 8 ianuarie 1788 la Moscova.A murit pe 14 noiembrie 1872 la Paris.Fost general rus s-a remarcat îndeosebi în timpul războiului Rusiei cu Napoleon.Între 1828 şi 1834 conduce administraţia Ţării Româneşti dar şi a Moldovei.A fost comandantul trupelor ruseşti care au ocupat cele două Principate Româneşti dar a fost şi preşedinte al Divanului între anii menţionaţi mai sus.Numele său se leagă indiscutabil de Regulamentul Organic.

Din cauza sărăciei materialului bibliografic pe care l-am putut aduna voi reda aici detaliat activitatea sa din Principate doar.

De numele lui Pavel Kiseleff este legată şi materializarea altor câteva iniţiative sau fapte administrative,politice şi culturale,între care în prim plan s-a situat apariţia primelor publicaţii periodice în limba română din Principate, „Curierul românesc al lui Ion Heliade Rădulescu,la 8 aprilie 1829 şi „Albina Românească” a lui Gheorghe Asachi,la 1 iunie acelaşi an.În Moldova apariţia gazetei fusese condiţionată de consulul rus,generalul maior Mircovici,prin supunerea ei cenzurii exercitată de consilierul Pavel Pisani şi prin angajamentul asumat de redactor de a arăta întotdeauna „cea mai mare veneraţie către religie,repectul datorat guvernului şi cea mai strictă observare a legilor”.

Ilustrând strălucit o dublă carieră,militară şi diplomatică,Kiseleff ca preşedinte plenipotent al Divanurilor celor două Principate Române şi-a devansat înaintaşii în funcţie prin hotărârea,curajul, şi spiritul de iniţiativă dovedite,nu în ipostaza de simplu executant al ordinelor primite de la Petersburg ci şi în cea de autentic reformator într-un cadru juridic şi politic voit ajustat în conformitate cu propriile-i percepte.Ion Ghica îşi amintea despre el ca despre un personaj „agreabil,afabil,iubitor de fast şi reprezentaţie” care „dă baluri şi petreceri,încurajează luxul şi uşurimea moravurilor,sfătuieşte boierii să-şi schimbe portul,de-a adopta îmbrăcămintea brodată,pălăria cu borul îndoit în colţuri şi să-şi radă mustăţile”.

Încă de la prima întâlnire cu membrii Divanului muntean la 14 noiembrie 1829 Kiseleff condiţiona reuşita misiunii de buna conlucrare cu localnicii întru îndreptarea moravurilor şi a spiritului obştesc.Pe temeiul experienţei sale acumulate în vremea războiului în funcţia de şef al Marelui Stat Major el reamintea condamnând abuzurile administraţiei interne în distribuţia şi colectarea contribuşiilor pentru armata „protectoare” afirmând că „acolo unde domneşte sistema răpirilor trăsneşte blestemul obştesc” Invocând moralitatea îşi avertiza interlocutorii că administraţia sa va avea în vedere binele obştesc al ţării şi nu foloasele personale,intemeiate îndeobşte pe abuzuri şi susţinute prin prelungirea acestora. „Voiesc să fiu cu totul altfel decât predecesorul meu ale cărui obiceiuri nu mi-au plăcut niciodată.Vă poftesc să schimbaţi tonul în relaţiile cu supuşii şi să renunţaţi la arbitrar pentru că nu voiesc să contribui la urârea numelui rusesc”. Trecând apoi la lucru a început prin activizarea celor două comisii însărcinate cu elaborarea Regulamentului Organic, supraveghindu-le îndeaproape prestaţia fără a neglija cocomitent diminuarea abuzurilor săvârşite deopotrivă de funcţionarii români şi ruşi prin numirea comisiilor de anchetare a numeroaselor reclamaţii îndreptate catre el pentru pedepsirea vinovaţilor.Mulţi slujbaşi necinstiţi au fost siliţi să restituie bunurile pe nedrept agonisite după cum nu puţini boieri au fost consemnaţi spre a nu li se mai încredinţa dregătorii în administraţie.Nemaiaşteptând rezultatul dezbaterilor din cadrul comitetului de reforme şi încredinţat fiind că boierii care solicitaseră ameliorări vizaseră doar îngrădirea puterii domneşti,nicidecum nu-şi imaginaseră că reformele preconizate vor atinge interesele lor.Kiseleff a constituit încă o comisie pe care a împuternicit-o cu anularea unui însemnat privilegiu boieresc derivat din deţinerea scutelnicilor şi posluşnicilor.Cele două categorii,reprezentând circa un sfert din numărul total al potenţialilor contribuabili din ambele Principate, erau scutite de orice dare către Visteria statului încât obligaţiile lor fiscale cădeau în seama celorlalţi locuitori,împovărându-i.Întrucât rezistenţa făşişă a boierilor risca să compromită întregul program de reforme,preşedintele plenipotent a venit cu o masură de compromis disputând despăgubirea lor prin acordarea unor pensii viagere.Cum şi epidemia de ciumă începuse a face ravagii în Principate,bântuind în câteva zeci de târguri şi alteva sute de sate,a dispus organizarea administraţiei sanitare la Bucureşti şi Iaşi,numirea unei comisii de combatere a maladiei (prezidată de maiorul Kuzmin) introducerea carantinei şi organizarea lazaretelor,rânduirea medicilor de ţinuturi prin toate judeţele,stricta supraveghere a intrărilor şi ieşirilor din ţară şi, nu în ultimul rând,inspectarea personală vreme de cinci săptămâni a localităţilor afectate de molimă.

A fost prezentat la seminarul de Istorie Moderna a Romanilor/Facultatea de Istorie,Filosofie si Teologie/Universitatea Dunarea de Jos/Galati.