Liberalismul și Conservatorismul Românesc

1. Originea celor doua ideologii

Liberalismul poate fi definit, “pe larg”, ca fiind un mod de gândire politica aparut în epoca de descompunere a institutiilor feudale si de ascensiune a burgheziei. În Europa Occidentala, liberalismul se dezvolta concomitent cu ascensiunea oraselor si a burgheziei, cu lupta acesteia, inclusiv a profesiunilor liberale, împotriva privilegiilor nobiliare si a restrictiilor din calea comertului si industriei. Acestui fundal social-economic al începuturilor lui i se asociaza o ideologie politica specifica aparuta în rândul intelectualitatii si al unor exponenti ai miscarilor contestatare, ai revoltelor si ai revolutiilor din Europa Occidentala.

Începute în secolele al XVI-lea si al XVII-lea în Tarile de Jos si Anglia, schimbarile revolutionare atingeau apogeul în Franta care, la 1789, deschidea o întreaga epoca de abolire a vechiului regim feudal la scara continentului, un proces care include si razboaiele napoleoniene, transformate în instrument de expansiune a noilor idei.

Principatele Române si Transilvania, desi aflate într-un spatiu de dominatie externa a unor imperii absolutiste: Austria, Turcia si Rusia, sunt si ele prinse de unda de soc a seismului politic si ideologic al Europei occidentale. Desi în Moldova si Tara Româneasca fondul social-economic purtator al liberalismului, burghezia si locuitorii oraselor în general, era slab dezvoltat si constituit din alogeni, negustori si mestesugari care de regula erau supusi ai Curtilor straine, marile schimbari europene nici aici nu ramân fara ecou. Acesta se resimte în rândul unor carturari, dar si al unei parti a boierimii care recepteaza îndeosebi idei luministe si rationaliste, apartinând lui Rousseau, Voltaire, Klopstock, Leibniz, Fénelon, Descartes, Locke etc. Impactul acesta survine atât înainte de revolutia franceza din 1789, cât si dupa data mentionata, contactul în cazul din urma fiind mediat si de emigratia nobiliara care, desi relativ mica si de pe pozitii contestatare, contribuia la impulsionarea spiritului public modern în Moldova si Tara Româneasca. Influenta filozofiei luminilor survenea în cele doua principate si prin intermediul Scolii Ardelene.

Conservatorismul, ca si liberalismul îsi are si el radacinile în revolutia franceza. Este reactia sociala, politica, intelectuala la acest remarcabil eveniment. Revolutia a creat conditiile sociale si politice care au determinat aparitia conservatorismului. Cu revolutia, complexul istorico-social a devenit mai dinamic si în cadrul lui s-a relevat cu claritate importanta oricarui element component. S-a diminuat corespunzator numarul unitatilor izolate, închise în sine, care mai înainte erau dominante. Dinamica complexului istorico-politic a produs o mai mare diferentiere sociala. Au aparut straturi sociale care au reactionat neomogen la noile tendinte de dezvoltare. Lumea ideilor si a intentiilor fundamentale vehiculate de aceste idei se divide si ea, luând nastere curente sociale care se manifesta potrivit diferentierilor sociale reprezentate.

2. Doctrina si programul politic al partidelor care au imbratisat cele doua ideologii

Doctrina liberala are cea mai îndelungata istorie, exercitând o influenta covârsitoare asupra vietii politice a secolului trecut.

Liberalismul este centrat pe individ si:

- are drept premise libertatea individuala, initiativa privata si limitarea puterii statului;

- se bazeaza pe încrederea in virtutile "mâinii invizibile" care regleaza relatiile dintre oameni fara interventia inoportuna a statului;

- privilegiaza mecanismele de piata, considerate ca fiind singurele forme ce permit existenta unei societati capabile sa asigure libertatea individuala;

Din punctul de vedere al adeptilor liberalismului, interventia statului trebuie limitata în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera ca: "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor, ci la siguranta si securitatea comunitatii si ale bunurilor si integritatii personale a fiecarui cetatean".

Partidul National Liberal din România

Partidul National Liberal din România a aparut ca si o formatiune politica în 1864, condus fiind de Dumitru si Ion C. Bratianu, C.A. Rosetti si fratii Golescu, participanti activi la Revolutia de la 1848 din Tara Româneasca.

Curentul care a dus la aparitia acestui partid pe scena politica din tara noastra este liberalismul.

În titulatura partidului se întâlnesc doua concepte, national si liberal. Termenul “national” semnifica continuarea procesului de recuperare identitara nu numai sub raportul întregirii statului în atributele suveranitatii si independentei depline, ci si sub acela al dezvoltarii economice, culturale, intelectuale si educationale. Cuvântul “liberal” exprima natura regimului social – economic si politic institutional bazat pe proprietate si libertate, prin cautarea permanenta a unui echilibru între diferitele clase ale societatii. Denumirea partidului reprezinta deci o chintesenta istorica a doua curente de gândire politica româneasca din care s-a întrupat statul român modern, ele contopindu-se si regasindu-se in ideologia si practica unui partid care, dupa 1866, a devenit vehiculul politic al procesului de modernizare al României. S-a ajuns la promovarea la cârma tarii a guvernului M.C. Epureanu, cu Kogalniceanu la externe, Gh. Vernescu la interne, I.C. Bratianu la Finante, Gh. Chitu la Culte si instructiune Publica, colonelul Slaniceanu la Razboi.