Începutul vieții politice moderne în România

Detronarea lui Alexandru Ioan Cuza s-a produs in conditiile in care impotriva domnului Unirii se constituise o puternica opozitie interna , a carei actiune s-a desfasurat intr-un climat international in care crescuse neincrederea puterilor garante fata de domnia autoritara si fata de politica faptului implinit acestuia.

Prin aducerea principelui strain cercurile politice romanesti isi propuneau mentinerea stabilitatii interne si a unitatii nationale , consolidarea autonomiei si a unitatii nationale , consolidarea autonomiei si ulterior dobandirea independentei depline, Se considera ca numai un conductor provenit dintr-o dinastie care se bucura de prestigiu in Europa ,,putea sa aiba indrazneala si ajutoarele diplomatice necesare pentru a gandi in mod serios la aceasta “.

Ideea aducerii principelui strain era de altfel o cerinta formulata in programul de unire al Adunarilo ad-hoc de la 1857 si vazuta ca mijloc de a pune capat luptelor interne pentru domnie si amestecul imperiilor vecine .

Dupa abdicare lui Cuza a fost proclamat ca principe al Romaniei Filip de Flandra , fratele Regelui Leopold a II-lea al Belgiei.

In urma refuzului acestuia , alegerea factorilor politici s-a oprit asupra lui Carol de Hohenzollern, iar plebiscitul organizat cu acest scop avea sa valideze aceasta optiune.

Astfel , acesta a depus – la 10/22 Mai 1866 - Juramantul ca princepele al Romaniei , decis de ,,a domnii ca domn constitutional “ .

Constitutia adoptata de Adunarea constituanta si promulgata de princepele la data de 1/13 Iulie 1866 a devenit baza juridica prin care s-a inaugurat o noua forma de guvernamant , monarhia constitutionala.