Evoluția agriculturii românești în perioada interbelică

Perioada interbelică desemnează intervalul de 21 de ani între cele două Razboaie Mondiale (1918-1939).

A fost o perioadă zbuciumată în care, în ciuda păcii aparente, conflictele erau în stare latentă. Acum se concretizează cele două ideologii opuse care au schimbat faţa lumii: fascismul, nazismul în special şi comunismul. Aceste două ideologii câştigă tot mai mult teren pe fondul unei apatii generale din partea democraţiilor europene. Anii de după război au fost deosebit de grei pentru fostele Puteri Centrale, care pierduseră războiul, în special pentru Austro-Ungaria care se va destrăma şi pentru Germania care va suferi din cauza obligaţiei de a plăti daune de război. Rata şomajului va creşte, inflaţia va atinge cote nebănuite, violenţa stradală va instaura o stare de asediu. Pentru celălalte state situaţia nu va fi cu mult mai bună, toate fiind nevoite să se reclădească după război.

Primii ani ai perioadei interbelice sunt caracterizaţi, pentru majoritatea ţărilor europene, de problematica reconstrucţiei tuturor sectoarelor economice şi de o amplă mişcare reformistă în domeniul agriculturii, bazată pe o intervenţie sporită a statului în această ramură economică şi care era realizată sub impulsul evitării problemelor de aprovizionare şi hrănire a populaţiei şi a efectivelor militare apărute în timpul războiului, dar şi în raport cu evenimentele revoluţionare ce s-au soldat cu victoria bolşevicilor în Rusia, pentru a preîntâmpina adoptarea modelului rus pe teritoriul propriu.

Mobilizarea statelor europene pentru depăşirea efectelor crizei economice mondiale, declanşată în 1929 şi care a lovit din plin sectorul producătorilor agricoli, a însemnat un întreg cortegiu de măsuri protecţioniste şi de intervenţie etatistă pe pieţele agricole, cu rezultate practice limitate, în condiţiile în care efectele depresiunii economice în sectorul agricol sunt resimţite până la sfârşitul perioadei interbelice .

Evolutia economica a Romaniei in perioada interbelica a fost puternic influentata de situatia economica si politica internationala, din Europa cu precadere.Spre deosebire de lunga pace antebelica (1870-1914), marcata doar de crize economice si politice conjuncturale,viata economica si politica a continentului european in anii dintre cele doua razboaie mondiale (1918-1939) a fost caracterizata de instablilitate politica si economica, dezvoltare slaba, inegala, manifestarea celei mai adanci si prelungite crize economice (1929-1933).¹

Domeniul agricol a continuat sa ramana, pentru Romania la fel ca in anii precedenti, si in perioada interbelica,sectorul cu problematica cea mai importanta si mai complicata, economica si sociala, insa sub aspecte modificate si noi in comparatie cu situatia antebelica.²

1. Importanta si caracteristicile agriculturii

Importanta agriculturii se vede din faptul ca ea constituia ocupatia a circa 75% din populatia tarii si furniza inrtreaga gama de produse de baza pentru alimentatia populatiei de 15-20 milioane: cereale si materii prime pentru majoritatea industriei de prelucrare casnica, mestesugareasca si mecanizata; bunuri agricole vegetale si animale- asigurau partea predominanta a exportului tarii si compensau majoritatea importului de fabricate.

Problemele agriculturii apareau in alte complicatii ca pana la 1918. In urma reformei agrare din anul 1921- marea proprietate a fost expropriata de latifundii, improprietarindu-se cu parcele aproape jumatate din totalul taranimii; in consecinta agricultura romaneasca s-a constituit ca teren al exploatatiilor mici taranesti pana la 10 ha- in proportie de 92% si lucrand 60 %din suprafata arabila a tarii. Dintr-o tara a marilor latifundiari, Romania s-a transformat intr-un stat agrar dominat de mica exploatatie taraneasca.³

In agricultura romaneasca interbelica se profileaza 2 tipuri de evolutie: cel al exploatatiilor mici taranesti si cel al exploatatiilor marfare si capitaliste.In culturile vegetale ale tarii au precumpanit cerealele cu 85% din suprafata insamantata.- aceasta a mentinut caracterul extensiv si cu tehnici traditionale ale exploatatiilor taranesti ; efectele s-au manifestat cu gravitate: randamente mai scazute decat cele antebelice, iar activitatea sezoniera a gospodariei dictata de culturile cerealiere, utiliza numai jumatate din fondul de timp de munca al taranimii generand o masiva suprapopulatie relativa agricola, insotita de un nivel de trai cel mai redus fata de celelalte categorii sociale din tara.

Situatia agriculturii si a taranimii era grav afectata deasemenea, de pulverizarea proprietatilor si exploatatiilor taranesti, la aceasta adaugandu-se regresul septelui, cu efecte negative asupra mijloacelor de tractiune agricole si asupra productiei animaliere. Desi inzestrarea tehnica a agriculturii in general face progrese, gospodaria taraneasca ramane deficitara.

Agricultura romaneasca din perioada interbelica a suportat nu numai consecintele propriei sale subdezvoltari, ale exploatarii sale de catre celelalte sectoare interne dar ea a fost supusa din exterior, din economia mondiala la actiuni economice ruinatoare din care cea mai distrugatoare a fost criza agrara mondiala din perioada 1928-1936, cand toate carentele agriculturii romanesti au aparut si s-au manifestat cu mare gravitate in viata sociala a tarii. 4