Dupa terminarea Primului Razboi Mondial, Romania decide sa construiasca un monument in cinstea celor care au murit pe campul de batalie. In conformitatea cu Tratatul de la Versailles, care stabilea responsabilitatea fiecarei tari de a respecta mormintele eroilor de razboi, Romania devine primul stat carea asimilat eroii straini alaturi de cei nationali, fapt atestat documentar prin Memoriul adresat Guvernului Roman de catre Societatea Mormintelor Eroilor.
In acest context, statul roman decide in anul 1923 simbolul celor multi, cazuti pe frontul reintregirii patriei, sa fie evocat de osemintele unuia dintre ostasii anonimi de la Marasesti, Marasti, Oituz, Tg – Ocna, Jiu, Prahova, Bucuresti, Dobrogea, Ardeal si Basarabia.
Prin ordinul nr. 567, Ministerul de Razboi a dispus alegerea unui orfan de razboi, elev in clasa I-ii a unuia dintre liceele militare, avand media cea mai mare si o conduita desavarsita.
Pe 5 mai 1923 este publicat raspunsul: Din cele patru rapoarte sosite de la liceele militare din Iasi, Craiova, Chisinau si Manastirea Dealu, cel mai bun orfan de razboieste elevul Amilcar Sandulescu de la liceul militar D.A. Sturdza din Craiova.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.