Domnia lui Radu Mihnea

Personalitatea lui Radu Mihnea a stat în atenţia atât a contemporaneităţii cât şi a posterităţii. Hagiografi, cronicari, soli, misionari catolici, mercenari din timpul lui Radu Mihnea au remarcat calităţile domnului român. Preluând în formaţiile acestora, cronicarii de după trecerea urmaşului Basarabilor în nefiinţă au remarcat aceleaşi însuşiri.

„Domnia Radului-vodă celui Mare împărăţiei nu domniei sămănătoare şi pentru lucrurile şi tocmelile casei lui i-au dzis Radu-vodă cel Mare" Astfel îl aprecia Miron Costin pe domnul care, în 1616, venea pe tronul Ţării Moldovei. Cronicarul moldovean nu este, însă, singurul care i-a rezervat asemenea epitet demnului urmaş al Basarabilor, care a domnit în Ţara Românească şi în Moldova. Matei al Mirelor, contemporan cu Radu Mihnea, egumenul mănăstir Dealu, îi dedică, în 1613, o cronică în care remarcă inteligenţa şi pregătire cărturărească a lui Radu Mihnea. Acest Radu voievod [ ] a fost trimis în Italia şi a fost dat acolo la o şcoală învăţând pe deplin carte elinească şi grecească [ ] Firea-l făcuse în toate pe acesta foarte priceput, aşa că dacă nu s-ar fi îndeletncit cu grijile lumeşti, ci s-ar fi dat culturei literelor, ar fi ajuns mare filosc pentru multă cucernicie ce o avea" Tot el, în altă cronică, spune: „Radu-vodă care era atunci copil, fugi în Veneţia ca să înveţe carte şi să capete cunoştinţe necesare pentru o administraţie înţeleaptă. Ajutat de talente fireşti, află şi locul cuvenit spre a se instrui cât mai bine şi mai uşor. Toţi se mirau de agerimea lui atât de mare, încât, în puţin timp, ajunsese un renumit învăţat" Cronicari munteni remarcă şi ei aceleaşi trăsături. „Acest domn, cum am auzit den bătrâni, zic că au fost om foarte înţelept şi învăţat, greceşte, letineşte, frânceşte carele la Padova au învăţat, fiind fugit de frica turcilor"

În anul 1896, N. Iorga publica bogata corespondenţă a Marietei Vallarga, sora doamnei lui Alexandru al II-lea, Ecaterina Salvaressa, pe care aceasta a avut-o atât cu sora ei, cât şi cu alte persoane din apropierea curţii domneşti de la Târgovişte Astfel, într-o scrisoare a lui Pascal de Marini, fratele lui Ioan de Marini Poli, din 31 august 1587, se află prima menţiune despre copilul Radu, viitorul domn al Ţarii Româneşti şi al Moldovei „un alt fiu din altă femeie, mie dar doamna pare că-i vrea tot binele, Radu voievod"

Şederea lui Radu la Veneţia n-a durat mult timp. Acţiunea lui Mihai Viteazul a generat mari probleme pentru Imperiul Otoman; de aceea s-a şi pus problema înlocuirii lui, iar printre candidaţii Porţii avea să apară şi tânărul Radu. Începea un nou capitol în viaţa tânărului vlăstar de domn - cea de pretendent la domnie.

Istoriografia românească a acordat mare atenţie acestui moment din viaţa lui Radu Mihnea, care poate fi împărţit în două etape - până la moartea lui Mihai Viteazul şi după moartea domnului Unirii. Evenimentele de la sfârşitul secolului al XVI-lea sunt evocate de N. Iorga în studiul deja amintit , precum în alte lucrări

Radu Mihnea era fiul lui Mihnea Turcitul, domn al Ţării Româneşti (1577-1583; 1585-1591). Născut din căsătoria acestuia cu doamna Vişa După adoptarea islamului de către tatăl său, mama, temându-se că aceeaşi soartă îl aşteaptă şi pe Radu, , l-a dus în taină la Muntele Athos Radu Mihnea ştia carte grecască, latinească şi italienească, fapt pentru care era apreciat ca un mare învăţat. Crecsut în avuţie şi trăind la curţi domneşti, a îndrăgit fastul şi luxul, dar, totodată era un om chibzuit şi înţelept care pricepea „să-şi potrivească lucrurile”

A încercat să ajungă domn pe vremea lui Mihai Vitezul, dar a fost învins. Apoi a luptat fără izbândă, împotriva lui Radsu Şerban, reuşind totuşi să se instaleze, nu fără sprijin otoman, ca domn al Ţării Româneşti în 1601-1602; 1611; 1611-1616 În vara anului 1616 turcii îi ordonară strămutarea în Ţara Moldovei

Aspectele politicii interne, politica fiscală a domnului şi revoltele din timpul primei domnii a lui Radu Mihnea în Moldova au fost analizate de către L Caproşu Astfel, conform autorului, prima domnie a lui Radu Mihnea în Mol¬dova se încadrează pe o linie care a continuat politica predecesorilor săi pe tro¬nul acestei ţări, el, însă, spre deosebire de Ştefan Tomşa II, nu a luat măsuri severe împotriva boierimii polonofile.