Cetatea Severinului - Strajă pe Dunăre în Epoca Medievală

Previzualizare referat:

Cuprins referat:

1. Introducere
2. Context istoric
3. Construcția și evoluția
4. Semnificația numelui
5. Aspecte arhitecturale și arheologice
6. Concluzii finale
7. Bibliografie

Extras din referat:

Argument

Studiul de față își propune să atragă atenția asupra Cetății Medievale a Severinului, cunoscută și sub numele de Cetatea Severinului sau Cetatea Turnu Severin, unul dintre cele mai importante obiective istorice din România. Situată în municipiul Drobeta-Turnu Severin, în județul Mehedinți, această cetate medievală își deschide porțile către trecutul glorios al țării.

Cetatea Medievală a Severinului a fost ridicată într-un moment crucial al istoriei românești, în secolul al XIV-lea, sub domnia lui Basarab I al Țării Românești. Acesta a fost un timp de reconfigurare a granițelor și a alianțelor politice în zona Balcanilor, iar construirea cetății a avut ca scop consolidarea poziției Țării Românești și apărarea împotriva incursiunilor otomane.

Introducere

Sectorul dunărean al Porților de Fier a reprezentat, și în perioada cuprinsă între secolele al XIII-lea și al XVI-lea, cel mai important coridor european intens disputat de Marile Puteri. Începând din secolul al XII-lea, după pierderea controlului Imperiului Bizantin asupra acestei zone, ca urmare a răscoalei vlaho - bulgare (anul 1185), Regatul Ungariei va prelua inițiativa de extindere teritorială și confesională (catolicism) în zona de sud - est a continentului, derulând ample lucrări de fortificare pe linia Dunării.

Pentru controlul acestei zone, pe tot parcursul secolului al XII-lea, Ungaria a trebuit să facă față atacurilor celui de-al doilea Țarat bulgar, invaziei mongole dintre anii 1241 - 1242, iar către sfârșitul acestui secol, precum și în perioada secolelor al XIV-lea și al XVI-lea, conflictelor cu statul medieval al Țării Românești și a Imperiului Otoman. Efortul de militarizare a sectorului dunărean al Porților de Fier a fost continuat pe toată durata secolelor al XIV-lea și al XVI-lea, în mod deosebit a Cetății Severinului, care devenise cea mai puternică dintre fortificațiile existente, după cea a Belgradului, în acest sector fluvial cu o lungime de circa 200 de kilometri.

Apariția Cetății Severinului, ca important centru de putere, la contactul cursului mijlociu al Dunării cu cel inferior al aceluiași fluviu, a constituit un moment important în configurația dezvoltării acestei zone, sub toate aspectele vieții materiale. Ca în oricare altă regiune a continentului european, prezența unei fortificații într-un teritoriu dat a generat „dependența acelui teritoriu de centrul respectiv de putere” .

Dezvoltarea Severinului s-a realizat treptat, pe parcursul secolelor al XIII-lea și al XIV-lea, așezarea atingând statutul de târg și centru vamal, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru ca în primele decenii ale secolului următor să devină unul dintre primele orașe al statului medieval al Țării Românești. Dar Severinul a fost și un centru militar prin excelență, iar acest lucru este dovedit de prezența a două fortificații care au funcționat aici concomitent, cel puțin în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, situație extrem de rar întâlnită în cazul altor regiuni ale continentului european. Prezența acestor centre de putere a marcat dezvoltarea economică și socială a zonei Severinului unde „se intersectau drumurile comerciale terestre cu cel reprezentat de coridorul dunărean, prin care se asigurau conexiunile dintre marile centre comerciale central și vest europene cu cele din zona Balcanilor și coloniile statelor italiene de la Marea Neagră” . Așa se face că, în perioada secolelor al XIV-lea și al XV-lea, zona Severinului era una dens populată, izvoarele documentare și arheologice certificând existența a circa 20 de sate situate la distanțe relativ mici de Severin și, în marea lor majoritate, aproape de Dunăre.

Momentul dispariției Cetății Severinului, după distrugerea provocată de armatele otomane, în toamna anului 1524, a determinat depopularea masivă a orașului prin retragerea locuitorilor în alte localități limitrofe, cum a fost Cernețiul, o așezare situată la circa 5 km nord - est de Severin.

Abia din deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea, după decretul de înființare a noului Severin, acest oraș de legendă avea să renască și să se dezvolte cu o intensitate cunoscută de puține orașe din țara noastră, devenind „o urbe cosmopolită, care a beneficiat din plin de avantajele economice și mirajul oferit de bătrânul Danubius” .

Context istoric

Cetatea Severinului are o istorie particulară în raport cu alte cetăți din spațiul carpatic. Rolul și importanța sa au fost preponderent militare, comerțul aducător de bunăstare fiind dificil din pricina poziției geografice și a faptului că au stăpânit-o într-o succesiune permanentă, când regii maghiari, când voievozii din Muntenia. La fel era și cu cele trei biserici medievale existente, care o dată cu schimbarea stăpânitorilor, își schimbau închinarea confesională, devenind Latine sau Ortodoxe în funcție de momentul respectiv.

În 1301 este pomenit Ban de Severin Teodor Voitici, care împreună cu fiul său Ioan, profitând de stingerea dinastiei Arpadiene, cu ajutorul despotului de Vidin, Mihail Șișman, refuză autoritatea noului suveran Carol Robert de Anjou. Până în 1330 Severinul rămâne în stăpânire munteană. În lupta pentru Cetatea Severinului a murit Litovoi în 1272, când refuză să mai fie vasal Regelui Ladislau al IV-lea, zis “Cumanul”. Basarab I pierde cetatea Severinului în septembrie 1330, recucerind-o din nou după victoria de la Posada în același an. În timpul stăpânirii muntene este înființată vremelnic Mitropolia ortodoxă a Severinului, având ca mitropolit pe Antim Critopolos (1370), mitropolie care în 1375 va fi mutată la Strehaia, ajungând în cele din urmă la Râmnicul (Vâlcea) unde va funcționa cu numele de Episcopia Râmnicului și Noului Severin.

În 1373, în timpul regelui Ludovic I, Severinul trece din nou în stăpânirea coroanei maghiare. Între 1376 și 1377 Severinul reintră în stăpânire munteană pentru ca în 1378 Regatul maghiar să fie din nou în posesia cetății. În 1521 turcii cuceresc Belgradul. Orșova este pierdută în 1522. Acest context creează o situație dificilă pentru Cetatea Severinului. În lunile mai și iunie 1524, au loc mai multe atacuri otomane care eșuează. După un asediu sistematic, început la jumătatea lunii septembrie, turcii, conduși de Soliman Magnificul și de Ali Beg (un sârb convertit la islam), cuceresc și distrug parțial cetatea în luna octombrie. Cucerirea a fost posibilă și din cauza garnizoanei extrem de reduse care apăra cetatea.

În 1526, din ordinul lui Soliman Magnificul, turcii încep distrugerea sistematică a Cetății Severinului. Vor rămâne în picioare doar rămășițele câtorva ziduri din incintă, urmele fundațiilor celor șase turnuri printre care și un perete de aprox. 12 m înălțime din Donjonul impunător al cetății, un perete gros și înalt de la care întreaga structură rămasă va fi numită de localnici “Turnul lui Sever” . După cucerire și distrugere, Cetatea Severinului (cheia de intrare spre Europa centrală, cum era denumită în acele timpuri) va confirma importanța sa strategică, când doi ani mai târziu, tot pe Dunăre, la Mohacs, în 1526 Ungaria va fi înfrântă și va fi transformată în pașalâc turcesc.

Bibliografie:

1. Achim Viorel, Istoria unei provincii de frontieră: Banatul de Severin în secolul al XIII-lea, în, Rusu Adrian Andrei, Secolul al XIII-lea pe meleagurile locuite de către români, Editura Mega, Cluj - Napoca, 2006.

2. Cocean Pompei, Ilovan Oana, Trăsăturile spațiului mental năsăudean, Studia Universitas Babeș - Bolyai, Cluj - Napoca, 2005.

3. Davidescu Mișu, Monumente medievale din Turnu - Severin, Editura Meridiane, București, 1969.

4. Ieva Nicolae, Vișan Ovidiu, Mehedinți - timp și istorie, Editura Hermes, Drobeta Turnu Severin,1992.

5. Le Goff Jacques, Civilizația Occidentului medieval, Editura Polirom, București, 1970.

6. Neagoe Marin, Cetatea medievală a Severinului, centru de putere la Porțile de Fier, Editura Autograf MJM, Craiova, 2021.

7. Ștefănescu Ștefan, Bănia în Țara Românească, Editura Științifică, București, 1965.

Descarcă referat

Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Cetatea Severinului - Straja pe Dunare in Epoca Medievala.docx
Alte informații:
Tipuri fișiere:
docx
Diacritice:
Da
Nota:
8/10 (1 voturi)
Anul redactarii:
2024
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
10 pagini
Imagini extrase:
10 imagini
Nr cuvinte:
3 553 cuvinte
Nr caractere:
18 069 caractere
Marime:
199.46KB (arhivat)
Publicat de:
Jeni Homeag
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Istoria Românilor
Predat:
la facultate
Specializare:
Istorie
Materie:
Istoria Românilor
An de studiu:
I
Nota primită:
Nota 10
Sus!