Atitudinea Puterilor Europene Față de Unirea Principatelor

Constituirea României moderne , a statului modern român prin unirea Moldovei cu Ţara Românească în 1859 reprezintă , aşa cum îl caracterizează Gheorghe Brătianu , un „ miracol ”, un miracol reprezentându-l şi dăinuirea şi rezistenţa în spaţiile dacice a românilor , care cu toate că s-au aflat între interesele unor mari imperii – rus , otoman , habsburgic – au ştiut să-şi croiască drum prin hăţişul istoriei urmărind realizarea în cursul aceluiaşi veac a trei mari deziderate : unitatea , neatârnarea şi modernizarea

Cu toată ocupaţia militară , care a durat în Principate aproape trei ani, după revoluţia de la 1848 , Ţările Române au cunoscut progrese în toate domeniile , iar lupta pentru Unire a cunoscut un puternic impuls Pe lângă lupta din interior , emigranţii revoluţionari au desfăşurat o intensă propagandă în capitalele europene , unde au izbutit să câştige simpatia cercurilor liberale şi să integreze cauza Unirii Principatelor în mişcarea europeană de emancipare a popoarelor asuprite

Războiul Crimeii şi problema Unirii Principatelor

În vara anului 1853 izbucneşte războiul Crimeii a cărui pretext l-a constituit o problemă de ordin religios : stăpânirea locaşurilor de cult de la Ierusalim şi Betleem ce erau revendicate atât de ortodocşi – sprijiniţi de Rusia , cât şi de catolici – sprijiniţi de Franţa În realitate pretextul izbucnirii războiului l-a constituit lupta marilor puteri pentru controlul asupra strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi stăpânirea Mării Mediterane – partea orientală

Ca urmare Franţa şi Anglia , iar mai târziu Austria se aliază cu Turcia împotriva Rusiei şi în urma operaţiunilor militare desfăşurate Rusia este silită să ceară pace Deşi iniţial operaţiunile militare urmau să se desfăşoare în Dobrogea ( Rusia ocupase Principatele Române din 1853 ) , datorită bolilor teatrul de operaţiuni se va muta în Pen. Crimeea Războiul Crimeii avea să facă din Unirea Principatelor Române o problemă a echilibrului european

În urma convenţiei turco-austriece de la 2/14 iunie 1854 , Principatele au fost ocupate de austrieci , care le-au ţinut sub ocupaţie până în martie 1857 efectuând aici investigaţii economice cu intenţia vădită de a le păstra pentru totdeauna Tot în 1854 ( luna octombrie ) revin de la Viena şi pe tronul celor două ţări , Barbu Ştirbei – la Bucureşti şi Grigore Al. Ghica – la Iaşi , conducând sub ocupaţie armată austriacă până la sfârşitul mandatului lor de şapte ani

Partizanii unirii , încurajaţi de conjunctura favorabilă ivită , îşi intensifică activitatea lor atât în ţară cât şi în străinătate

În ţară , la Bucureşti prin intermediul unor gazete : „ Timpul ” ( dec. 1854 – ian. 1855 ) , „ Patria ” ( feb. 1855 – oct. 1855 ) şi la Iaşi prin revista

„ România literară ”( 1855 ) şi ziarul „ Steaua Dunării ” , editat de M. Kogălniceanu ( începând cu 1 oct. 1855 ) se duce o puternică luptă favorabilă ideii de unitate

Convinşi că revoluţia europeană în care îşi puseseră speranţele lor de unire nu mai era posibilă , exilaţii români intervin , îcepând cu vara anului 1854 , pe lângă Napoleon al III-lea – împăratul Franţei , pe lângă guvernul englez şi pe lângă Cavour – primul ministru al Sardiniei – să hotărască cu prilejul încheierii păcii , unirea Moldovei şi Ţării Româneşti într-un singur stat sub un principe străin , care pentru ei însemna independenţa

Lupta românilor aflaţi în exil a fost sprijinită de o serie de mari personalităţi politice şi de mari intelectuali ai timpului care au publicat lucrări favorabile nouă şi ostile duşmanilor noştri , ori militând pentru cauza Unirii Principatelor Se cuvine a fi menţionaţi : Jules Michelet şi Edgar Quinet – profesori la College de Frace , Paul Bataillard – care a scris studiul Les Principautes Danubiennes , apărut în 1850 , Elias Regnault – care apublicat lucrarea Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes şi Thibault-Lefevre – care s-a ocupat de finanţele Munteniei publicând în 1855 lucrarea Les finances de la Valachie

Pe data de 15 martie 1855 începe la Viena o conferinţă de pace la care au participat Anglia , Franţa , Austria , Rusia şi Turcia şi care urma să discute printre alte probleme şi situaţia politică a Principatelor Române ( înlocuirea protectoratului rusesc cu protectoratul colectiv al marilor puteri europene participante la conferinţă ) , precum şi libertatea navigaţiei pe Dunăre Trecerea celor două ţări sub protecţia colectivă a marilor puteri europene făcea ca problema Unirii Principatelor să capete o importanţă europeană şi , ca urmare , o rezolvare ce urma să vină din partea marilor puteri europene

Imperiul Otoman a fost de la bun început împotriva unirii , deoarece unirea însemna crearea unui stat românesc puternic care i-ar fi stânjenit şi limitat influenţa sa economică şi politică şi ar fi reprezentat un pas hotărât pe calea obţinerii independenţei