Aplicarea condițiilor de armistițiu 1944

Rezumat

Acest studiu face parte dintr-o lucrare mai amplă referitoare la „Activitatea Comisiei pentru Aplicarea Convenţiei de Armistiţiu din septembrie 1944 în judeţul Timiş-Torontal” prin care se încearcă să se prezinte situaţia după încheierea convenţiei de armistiţiu în 12 septembrie 1944 cu Uniunea Sovietică, greutăţile prin care România, abia ieşită din al doilea război mondial, trece.

În această lucrare au fost analizate cele mai importante articole şi felul cum au fost îndeplinite acestea de către autorităţilor locale. S-a încercat o analiză cât mai obiectivă a ceea ce s-a întâmplat pe teritoriul judeţului Timiş-Torontal, fără a compara cu situaţia raportată pe ţară. Cheltuielile făcute pentru punerea în aplicare a convenţiei nu au fost stabilite cu exactitate, iar documentele prezintă doar o parte a acestora.

Cuvinte cheie: armistiţiu, Înaltul Comandament Sovietic, lagăr, plasă

Făcând referire la art. 12 „Guvernul român se obligă ca în termenele indicate de către Înaltul Comandament Aliat, să restituie Uniunii Sovietice, în desăvîrşită bună stare, toate valorile şi materialele luate de pe teritoriul ei în timpul războiului, aparţinând statului, organelor publice şi cooperative, intreprinderilor, instituţiilor sau cetăţenilor particulari precum: utilajul fabricilor şi uzinelor, locomotive, vagoane de căi ferate, tractoare, autovehicule, monumente istorice, valori de muzeu şi orice alte bunuri.” Comisia 9 pentru cumpărarea de cai pentru URSS informează Prefectura judeţului că s-au trimis până la data de 11 septembrie 1945 către URSS 480 vagoane cai şi 114 vagoane furaje.

Pentru a se afla ce bunuri şi cantitatea lor a fost luată de pe teritoriul URSS de către armata română în broşura numărul 2 a Problemei aplicării armistiţiului emisă de Ministerul Propagandei exista un tabel cu cantităţile de materiale jufuite de pe teritoriul URSS de către regimul Antonescu: 216.070 tone grâu, 466.809 tone porumb, 55320 tone zahăr, 156 vagoane ulei, 111.687 oi, 62.500 vaci, 45.616 porci, 286 locomotive, 5280 vagoane, 2371 autovehicule, 2620 tractoare.

Referitor la îndeplinirea art. 9 „Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să remită Înaltului Comandament Aliat Sovietic pentru folosinţa acestuia, pe întreaga perioadă de război, împotriva Germaniei şi Ungariei, şi în interesul general al Aliaţilor, toate vasele care aparţin, sau au aparţinut Naţiunilor Unite aflate în porturile româneşti, indiferent la dispoziţia cui s-ar afla; ulterior aceste vase urmează să fie restituite proprietarilor lor.

Guvernul României poartă întreaga răspundere materială pentru orice stricăciune sau distrugere a bunurilor sus menţionate, până în momentul predării lor Înaltului Comandament Aliat.” şi art. 10„ Guvernul român trebuie să facă, în mod regulat, în monedă românească, plăţile cerute de către Înaltul Comandament Aliat pentru îndeplinirea funcţiunilor sale, şi în caz de necesitate va asigura folosinţa, pe teritoriul românesc, a întreprinderilor industriale şi de transport, a mijloacelor de comunicaţie, a staţiunilor generatoare de energie, întreprinderilor şi instalaţiilor de combustibil, petrol, alimente şi alte materiale sau servicii, în acord cu instrucţiunile date de către Înaltul Comandament Aliat. Vasele de comerţ românesc, care se găsesc atât în apele româneşti, cât şi în cele străine, vor fi supuse controlului operativ al Înaltului Comandament Aliat pentru folosirea lor în interesul general al aliaţilor”, Prefectura trimite către Chestura Poliţiei o notă prin care cere ca toate comisariatele de poliţie să blocheze 30 % din întreg stocul de materiale aflate în magazinele din Timişoara pentru a o pune la dispoziţia armatei sovietice.

În legătură cu asigurarea hranei se precizează că pentru asigurarea hranei ofiţerilor şi ostaşilor sovietici, prefecţii vor organiza în oraşele de reşedinţă cantine pentru ofiţeri şi separat pentru trupe unde se va servi masa.

În Timişoara Prefectura trimite către Primărie o notă prin care stabileşte că ofiţeri să servească masa la restaurantele Palace şi Opera, iar trupele la restaurantele Koczonay, Spilhur şi Victoria. Plata era făcută de Prefectură din fondul special fixat de Ministerul Afacerilor Interne.

În acelaşi timp s-au făcut o serie de reparaţii la imobile destinate armatei sovietice. Un exemplu sunt reparaţiile la Spitalul militar sovietic nr. 9 unde lucrările de geamgiu au costat 402.192 lei la data de 13 noiembrie 1945. Pentru cantina comandamentului militar sovietic lucrările de apeduct, canalizare şi electricitate au costat 388.340 lei până la data de 2 noiembrie 1945 la care se mai adaugă alţi 207.340lei pentru completarea lucrărilor.

Biroul Financiar de Armistiţiu din cadrul Prefecturii judeţului Timiş-Torontal întocmeşte un borderou cu efectuarea şi repararea clădirilor destinate armatei sovietice, reparaţii ce s-au ridicat la suma de 13.177.601 lei.

Pretura plăşii Jimbolia trimite Prefecturii judeţului o notă la 11 septembrie 1945 în care anunţă că trupelor în trecere nu li se opune nimeni şi se cazează singuri, iar alimentarea era făcută de unde se putea.

Preturile plăşilor Recaş, Periam anunţă la 10 septembrie 1945 că nu erau cazate trupe sovietice pe teritoriul plăşii.

Pretura plăşi Buziaş trimite o notă prin care anunţa că în intervalul 23 august-31 octombrie 1945 au fost ocupate de către trupele sovietice 17 clădiri, iar în noiembrie 1945 nu se mai aflau trupe pe teritoriul plăşii.

Prefectura judeţului Timiş-Torontal trimite către cercul Teritorial Timiş-Torontal o notă prin care chestura va încheia un proces verbal de ridicare a materialului cu proprietarul, se va preciza dacă au fost sau nu plătite, în cazul neplăţii va primi un bon de mână de la delegatul armatei sovietice, iar pentru cele cu plată se va face o factură la Cercul Teritorial Timiş.

Pentru a se putea executa rechiziţiile solicitate s-au înfiinţat Comisii de Recesământ şi Rechiziţie.