Obiceiuri și tradiții din Bucovina

Regiune istorică, Bucovina, cu toate formele ei de relief, este aşezată în nord-estul Carpaţilor Orientali, parte integrantă a vechiului stat feudal Moldova, cu nenumărate bogăţii, cu rezervaţii naturale şi monumente ale naturii, cu drumuri comerciale : Cernăuţi – Suceava – Câmpulung – Bistriţa, mai apoi spre Maramureş şi Neamţ, cu monumente istorice şi de artă, cu salba de mănăstiri, ctitorii din vremea lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare ori de mai târziu, pictate în vremea lui Petru Rareş, încât istoricul Dimitrie Onciul remarca: „Nicăieri pe tot cuprinsul românesc nu se află, pe un spaţiu atât de mic, atâta bogăţie de istorie românească, atâtea amintiri scumpe ale trecutului nostru. Bucovina este ţara clasică a trecutului românesc propriu-zis.”

În toate aşezările din Bucovina,obiceiurile şi îndeletnicirile legate de Sfintele Sărbători de Paşti definesc cu precădere personalitatea bucovineanului,un om liber şi puternic,gata să se elibereze de „balastul” care îl simpte aproape şi care poate să-i pericliteze curăţenia trupului său „îndesat” de muntean şi a sufletului său drept şi neîntinat de creştin.

Cu precădere, pe Valea Moldovei, pe Valea Bistriţei Aurii, obiceiurile şi tradiţiile Paştelui capătă o dublă semnificaţie în viaţa „cetăţilor”. Pe de o parte, aceste tradiţii fac să pregătească creştinul pentru sărbătoarea Învierii Domnului, printr-o curăţire trupească şi sufletească, iar pe de altă parte,tot prin aceste tradiţii şi obiceiuri se marchează venirea primăverii, o reînviere a naturii,a vegetaţiei, o pregătire arăturilor, a fâneţelor, a animalelor pentru păşune.

Toată această „tensiune” este pregătită firesc din prima săptămână din Postul Mare, numită în vechime, ca şi ultima săptămînă din Postul Paştelui, ”Săptămâna Mare”. Toate zilele din această săptămînă au semnificaţii aparte. Pe vremuri nu se ţesea, căci noaptea ar veni Sf.Toader şi ar încâlci iţele, iar alţii nu mâncau fasole pentru a nu face bube peste an.

Lunea este numită Lunea Curată, Lunea Vaselor sau Spolocania. Spolocaniile se fac în această luni, ori în duminica care o precede. Copiii pot mânca ce a rămas de cu seară, iar cei mari, atât bărbaţi cât şi femei beau mai mult spre „a-şi spăla dinţii de cărnurile rămase printre ei, şi care cărnuri ar spurca Postul „sau spre a-şi spăla gura şi stomacul să fie curaţi”. Pe de altă parte în această luni se ţine post,iar unele femei nu lucrează pentru a nu i se sparge vasele şi pentru a avea spor la furcă. În ziua spolocaniei gospodinele spală toate vasele, mesele, tot ce au la bucătărie, soba, vatra, chiar şi cheile, uşile, dulapurile se curăţă cu atenţie pentru a fi curate pentru Post. Înainte, toate acestea se frecau cu leşie (apă amestecată cu cenuşă), timp în care alţii se mai cinsteau între ei, motivînd că vor fi iertaţi deoarece vor ţine postul. Tot în această zi, gospodinele umpleau şi înăcreau borşul. Pentru ca borşul să fie acru, se obişnuia să se tragă de păr sau de urechi pe cineva din casă sau de pe drum, înăcrindu-se borşul, cum s-a înăcrit de supărare omul respectiv.

În marţea următoare se continuă cu spălatul vaselor, numită şi Marţea Vaselor sau Marţea Încuiată, cu trimitere la încuierea care ar face-o Sf.Toader pentru toate zilele precedente.

Miercurea este numită Strîmbă, pentru că este rea pentru poceli dar şi Frumoasă pentru că acum ar zbura morţii la cer.