1) Cine? Marginal, liber si cultivat, pesimist si ironic, el procedeaza, dupa o scurta reverenta facuta spiritului epocii, la dinamitarea valorilor artistice, introducand in operele sale obiecte din cotidian. Inventiile sale dada, deconcertante, enigmatice, absurde si poetice ucid insasi conceptia despre arta. De ce? Pentru ca revolta impotriva convenientelor si dorinta de-a duce un alt fel de viata vor contribui la transformarea sa nu intr-un artist, ci intr-un antiartist. Instigator mai degraba atipic, pictorul va trezi indignarea generala si se va dovedi o personalitate artistica incomoda. Creatia lui va duce la zdruncinarea sistemului de valori existent in pictura vremii. Fantana sau versiunea foarte personala a Giocondei (despre care vom vorbi in continuare) reprezinta armele cu care lupta impotriva valorilor traditionale ale artei: "Un tablou care nu socheaza nu e bun de nimic." Insa Duchamp nu este un instigator obisnuit. El este cel care pune bazele unei noi forme de arta, renunta la functia artei de a face placere ochiului in favoarea unei expresii artistice in care domina ideea transmisa cu ajutorul unor factori puternici, precum erotismul si umorul.
2) Parcurs biografic. Marcel Duchamp (1887-1968) a fost un artist francez a carui activitate este deseori asociata cu dadaismul si suprarealismul. Incepe sa picteze in 1902, studiind apoi la Paris intre 1904 si 1905, la Academia Julian. In perioada 1908 si 1913, Duchamp isi confrunta arta cu marile curente artistice ale epocii, precum postimpresionismul, fovismul si cubismul, care ii trezesc un viu interes. Exemple din vremea respectiva ar constitui, pentru neoimpresionism (Peisaj din Blainville, 1902), pentru fovism si cubism (Femeie goala in lighean, 1910) si simbolism (Portretul doctorului Dumouchel, 1910; Paradisul, 1910-1911). "In anii 1906-1910 sau 1911 am oscilat intre stiluri diferite, penduland intre fovism, cubism si revenind nu o data la abordari mai clasice." Se ocupa totodata de stiinta, literatura si sah. In legatura cu problemele sentimentale, artistul spune: "La un moment dat, am inteles ca nu trebuie sa ma complic cu prea multe lucruri, precum o sotie, copii, o casa la tara si o masina." Creatia sa merge totusi mai departe, si inca foarte repede. Prin 1910, atentia sa este atrsa de film si analiza fotografica, precum si de cronofotografie (inregistrarea miscarii).
In 1911, Duchamp creeaza Sonata, Yvonne si Madeleine ciopartite si Portret (Dulcineea). Plecand de la cubismul futurist si cromolitografie, compune Portretul jucatorilor de sah, Rasnita de cafea, Tanar trist intr-un tren, Mireasa, Regele si regina inconjurati de nuduri iuti. O consecinta insemnata a studiilor si cautarilor sale vor fi cele doua versiuni ale tabloului Nud coborand scara. Cea de-a doua ar fi trebuit sa fie reprezentata la Salonul Aristilor independenti din anul 1912, dar tabloul este respins iar cei responsabili pentru sectiunea cubista a Salonului (Gleizes si Metzinger) ii roaga pe colegii lui Duchamp sa-l convinga sa-si retraga tabloul, deoarece erau convinsi ca Marcel (ca si alti dadaisti, precum Picabia - care picteaza in aceeasi perioada tablouri dinamice, la limia abstractiei) ar fi dorit sa desfiinteze arta. Revoltat, pictorul se supune dar mai tarziu va marturisi: "Aceasta poveste mi-a permis sa ma eliberez de trecutul meu. Mi-am spus: ei bine, de vreme ce lucrurile stau astfel, nu are rost sa ader la nicio grupare, trebuie sa contez numai pe mine insumi, sa fiu singur!"
Fiind un excentric ce se tragea din randurile bogatei burghezii provinciale, a facut din viata sa o grandioasa opera de arta, gasindu-si in alta parte inspiratia. "Artistul reactioneaza ca un medium, ca o persoana care isi cauta propriul drum de iesire din labirint catre lumina, de cealalta parte a spatiului si timpului. " De folos in acest sens se vor dovedi calatoriile sale. Cu extraordinara Portretul jucatorilor de sah siguranta de sine si cu capacitatea proprie spiritelor marete, a pornit intr-o aventura artistic-culturala care avea sa dureze multi ani, de la Paris la New York, avand ca singure calauze ironia si sexul.
Ruptura artistica se produce atunci cand Duchamp are douazeci si cinci de ani; picteaza pe sticla Glisiera continand o moara de apa (din metale inrudite) (1913-1915), monteaza cutia cu 3 opriri etalon (1913), anuntand viitoarea lui inventie, ready-made, din 1916. Picturile sale sunt provocatoare: Pisalogul de ciocolata (1914), Retele de stopat, Noua moluste fermentate (1914-1915).
In 1915, il cunoaste pe mai sus mentionatul Picabia la New York, unde implanteaza dadaismul. Lucreaza la Marea sticla, numita Mireasa dezbracata de cei care nu au luat-o in casatorie, chiar (1915-1923). Agresivitatea Fantanii, un urinar expus in chip de opera de arta in 1917, marcheaza revolutia obiectelor ready-made. In 1918, duchamp semneaza ultima sa pictura pe panza, Tu m'.
Intre 1923 si 1934 ii mobilizeaza energia creatiile ready-made pictate, precum L.H.O.O.Q. (1919) - versiunea mustacioasa a Giocondei - experientele asupra perceptiei reliefului, Rotatiav placi de sticla (optica de precizie, 1920), iar mai apoi pasiunea sa pentru sah, care constituie modalitatea de a-si vastiga existenta.
In 1942, Duchamp traieste la New York viata exilatilor, impreuna cu suprarealistii A. Breton, Ernst, A. Masson, Y. Tanguy. Intre 1946 si 1966, lucreaza la elaborarea unui asamblaj (despre care de asemenea vom vorbi), Date fiind: 1. caderea de apa, 2. gazul de iluminat.
La 2 octombrie 1968, Duchamp moare in Franta, dar obiectele sale ready-made ii vor inspira pe artistii neodadaismului, ai noului realism si ai pop art-ului, pe cand rotoreliefurile sale anunta arta optica si cinetica.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
