Sisteme de fabricație inteligente

Creşterea complexităţii proceselor şi fenomenelor a impus intensificarea

preocupărilor privind perfecţionarea metodelor şi tehnicilor teoretice şi practice de

conducere a acestora, atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic.

Conceptele de sistem şi gândire sistemică reprezintă, în acest context, rezultate

semnificative ale cercetării ştiinţifice actuale. Înlocuirea metodelor analitice, deosebit de

utile într-o serie de discipline în care descompunerea întregului în părţi componente era

absolut necesară pentru cunoaştere (economie, medicină, biologie) cu abordarea sistemică,

integratoare a condus la o serie de rezultate valoroase pe plan teoretic şi practic. În orice

sistem managerial se remarcă deplasarea centrului de greutate al preocupărilor de la

probleme pur tehnice şi metode de conduită bazate pe intuiţie, rutină şi experienţă, către

metode care au în vedere relevarea aspectelor informaţional decizionale în cadrul unor

abordări formalizate, algoritmizate, susţinute de tehnici informatice de vârf.

Întreprinderea constituie componenta fundamentală a economiei, după cum celula

este elementul fundamental al unui organism viu sau atomul, elementul fundamental al

materiei.

Acest „atom economic”, adică întreprinderea, este într-adevăr indivizibil. Cele trei

funcţiuni economice fundamentale respectiv producţia, vânzarea şi gestiunea se regăsesc la

toate nivelurile economice, mergând de la general (economia mondială) la cel particular

(economia întreprinderii), trecând succesiv prin economiile naţionale, regionale şi de

ramură. Întreprinderea reprezintă astfel veriga de bază care prezintă simultan cele trei

funcţiuni fundamentale enumerate anterior.

Relaţiile dintre „economie”, considerată, sub aspectul ei general, şi „întreprindere”,

sunt aşa de strânse, încât nu este posibil de a avea idei precise asupra uneia fără a poseda

cunoştinţe extinse asupra celeilalte.

În prezent, dar mai ales în viitor, mediul economico-social şi natural în care

activează întreprinderile (firmele) devine tot mai complex, incert şi generator de riscuri.

Asemenea evoluţii se produc pe fondul unor deplasări importante în activitatea economică:

tendinţa de globalizare a relaţiilor economice, accelerarea ritmului schimbărilor,

transformarea cunoştinţelor într-o resursă deosebită de care depinde obţinerea avantajului

competitiv ş.a..

6

Abordarea sistemică a întreprinderii şi folosirea unui sistem integrat de administrare

a resurselor existente oferă managerilor posibilitatea de a avea în orice moment o imagine

clară asupra întreprinderii pe care o conduc, permiţându-le să reacţioneze prompt şi să

adopte decizii în cunoştinţă de cauză. În felul acesta are loc o adaptare a structurii şi

activităţii întreprinderii la condiţiile mediului extern, proces care asigură stabilitatea internă

a organizaţiei.

Întreprinderea modernă oferă o mare diversitate de prestaţii, este adaptabilă operativ

la factorii de schimbare endogeni şi exogeni, îşi fundamentează deciziile în contextul unor

scenarii alternative, ale unei cereri incerte, tot mai greu de anticipat. O asemenea

întreprindere funcţionează pe baza unui management modern, dinamic care asigură o

asemenea gestiune, sub aspectul productivităţii, costului, profitabilităţii, performanţelor

ecologice şi socio-umane ce-i conferă avantaje competitive pe piaţa internă şi externă.

Una dintre cheile de succes ale întreprinderii moderne este aceea ca printre

aptitudinile ei să fie şi aceea de a fi „inteligentă”, de a înţelege funcţionarea pieţei şi felul în

care se integrează activităţile sale într-un lanţ de valori interconectate, de a anticipa

evoluţiile şi de a se adapta lor.

Sistemul inteligent de management are la bază obiectivele de reducere a riscului, de

stimulare a creativităţii şi de antrenare în procesul de luare a deciziei. Decizia poate fi

analizată ca un proces de reducere a riscului, deoarece se înmagazinează o mare masă de

informaţii, experienţe şi idei validate ce provin din surse diferite şi care pot fi utilizate în

manieră productivă prin anticipare.

Stimularea creativităţii se realizează prin identificarea acţiunilor de „vârf” şi prin

furnizarea factorului de decizie a mijloacelor de analiză rapidă şi sistematică a rezultatelor

şi opţiunilor.

Antrenarea se realizează prin acumulare, îmbogăţire şi transfer a deciziilor, a

mijloacelor de acţiune investigate şi a direcţiilor alese. Prin posibilităţile sale de filtrare şi

acumulare de informaţii, prin rezultatele obţinute, sistemele inteligente permit o conducere

dinamică a întreprinderii.

Creşterea complexităţii proceselor şi fenomenelor a impus intensificarea

preocupărilor privind perfecţionarea metodelor şi tehnicilor teoretice şi practice de