Evoluția Sistemelor ERP

În zilele noastre pare evident că o întreprindere trebuie să dispună de software integrat pentru a gestiona toate arealele sale funcţionale. Un sistem integrat ERP este un complex incredibil de hardware şi software care nu era realizabil înainte de 1990. Sistemele ERP curente au evoluat ca rezultat al dezvoltării tehnologiilor hardware şi software necesare pentru a sprijini sistemul, şi, de asemenea, ca urmare a dezvoltării unei viziuni a sistemelor informaţionale integrate.

Sistemele ERP integrează arealele funcţionale ale afacerii. Înainte de ERP, fiecare areal funcţional opera independent, folosind propriul sistem informaţional şi propriile metode de înregistrare a tranzacţiilor. Softurile ERP îmbunătăţesc raportarea către management şi adoptarea de decizii în cadrul organizaţiei. În completare, ERP promovează gândirea la scopurile corporaţiei, şi nu doar luarea în considerare a scopurilor departamentale.

Punctul de plecare pentru ERP poate fi considerat sistemele de contabilitate timpurii care manevrau procesarea comenzilor, funcţiile de bază ale achiziţiei şi inventarul, şi, de asemenea, logica de procesare a facturilor de materiale. Pachetele software ERP au evoluat de-a lungul timpului, suportând o varietate de medii de producţie şi practici de afaceri. De asemenea, ele au evoluat şi în ceea ce priveşte uşurinţa în folosire şi în implementare. Un pachet soft ERP creşte în timp prin adăugarea de noi module şi funcţii de către furnizor.

În cele ce urmează, se vor prezenta pe scurt evoluţia în timp a sistemelor integrate, precum şi principalele etape în dezvoltarea acestora.

Scurt istoric

Din punct de vedere istoric, noţiunea de ERP a apărut la începutul anilor 1990 şi a fost utilizată pentru a califica generatoarele de software care acopereau gestiunea completă a unei întreprinderi: SAP, ORACLE Applications, BAAN, SSA, JD EDWARDS. Pe baza experienţei lor în sisteme de gestiune pentru întreprinderi, aceşti producători s-au angajat să transforme aplicaţiile lor în sisteme integrate de gestiune a întreprinderii.

Fenomenul de industrializare a cauzat producţia în serii mari de softuri perfect identice, cu dezvoltare masivă, contrar altor tipuri de aplicaţii. Primele pachete de sisteme integrate conţineau module pentru: contabilitate, plăţi, gestiunea imobilizărilor. Producătorii anterior menţionaţi au creat o serie cuprinzătoare de sisteme de gestiune integrate, astfel încât, la sfârşitul anilor 1990 deţineau o poziţie de invidiat pe piaţa ERP.

Însă, pentru a înţelege evoluţia în timp a sistemelor integrate de tip ERP, este necesară o scurtă incursiune în dezvoltarea tehnologiilor informaţionale care au stat la baza apariţiei şi progresului sistemelor integrate.

Astfel, se consideră sfârşitul celui de-al doilea război mondial ca fiind momentul de debut al tehnologiilor informaţionale. Primele computere utilizate în practicile de afaceri au fost computerele mainframe în anii 1960. Aceste computere erau depozitate în propriile lor camere cu climat controlat în scopuri operaţionale şi de securitate. Programele erau introduse utilizând carduri sau benzi magnetice, putând dura ore până când informaţiile să fie procesate de către computer.

Computerele mainframe erau adecvate doar pentru sarcini secvenţiale, repetitive, precum contabilitate, gestiunea inventarului şi plăţi. Nu se poate vorbi despre sisteme integrate pentru adoptarea deciziilor în afaceri, din cauza limitelor tehnologiei, chiar dacă valoarea integrării era înţeleasă. Companiile achiziţionau computere mainframe pentru a efectua sarcini izolate, repetitive pentru care anterior era necesitat un număr larg de funcţionari.

Între anii 1960-1970 computerele devin mai mici, mai ieftine şi mai rapide. Tehnologiile de depozitare şi recuperare s-au îmbunătăţit putând permite accesul direct sau secvenţial la date. Toate programele care accesau date au devenit imediat mai rapide ca urmare a acestei schimbări.

Bazele de date relaţionale au fost introduse în anii 1970 şi au beneficiat de schimbările în tehnologiile de depozitare. Bazele de date relaţionale erau mai eficiente pentru obţinerea de răspunsuri la interogări complexe, decât cele ierarhice, însă necesitau computere mai rapide şi accesul la disk.

Hardware-ul pentru computere a devenit chiar şi mai mic în anii 1980. Microprocesorul a devenit „jucăria” pasionaţilor de electronice în anii 1970, dar s-a maturizat într-un instrument serios de afaceri când IBM a introdus primul calculator personal în 1981. Capacităţile crescânde şi costurile în scădere ale calculatoarelor personale le-au ajutat să devină instrumente standard pentru afaceri.