Urmele Formate prin Folosirea Armelor de Foc

In acceptiunea balisticii judiciare, prin urme formate prin folosirea armelor de foc intelegem pe de o parte, urmele create de arma pe cartusul tras, iar pe de alta parte, urmele impuscaturii formate pe corpul victimei sau pe obictele asupra carora si-au exercitat actiunea proiectilul si ceilalti factori suplimentari ai tragerii.

1. Urmele formate de arma pe cartus. La tragerile executate cu o arma de foc, indiferent de tipul acesteia, se formeaza invariabil urme pe tubul cartusului, iar in cazul armelor cu teava ghintuita se formeaza pe glont urme caracteristice reliefului tevii.

Urmele pe tub se formeaza in trei etape succesive: incarcarea, tragerea si extragerea tubului tras. Printre piesele principale sau mecanismele armei care concura la formarea urmelor se afla percutorul, peretele frontal al inchizatorului, gheara extractoare, pragul aruncator (ejectorul) si peretii camerei de detonare. La acestea se pot adauga si urmele specifice introducerii cartusului in incarcatorul armei, ori cele ale scoaterii cartusului din incarcator si deplasarii sale spre camera de detonare.

In momentul incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului, prin impingerea cartusului in camera de detonare. Astfel, raman urme ale marginilor incarcatorului, ale marginilor sau eventualelor neregularitati ale reliefului camerei de detonare. De asemenea, se formeaza o alta urma importanta si anume urma ghearei extractoare, care prinde rozeta sau gulerul tubului, in vederea extragerii sale.

In momentul tragerii sau al declansarii focului apar, in primul rand, urmele percutorului si ale peretelui frontal al inchizatorului, ce se formeaza pe fundul cartusului. Totodata, din cauza dilatarii cartusului sub presiunea gazelor, pe peretii tubului se imprima si microrelieful peretilor camerei de detonare.

In momentu extragerii tubului se imprima pe rigola sau marginea anterioara a rozetei urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului urmele pragului aruncator (ejectorului). Pe peretii tubului este posibila formarea de urme ale marginilor ferestruicii inchizatorului.

Urmele mentionate permit, din prima faza a cercetarii de identificare, sa se stabileasca tipul armei cu care s-a tras, restrangandu-se astfel cercul armelor suspecte, insa numai in ipoteza in care tubul a fost folosit o singura data, nu ca in cazul munitiei aremlor de vanatoare la care un tub este folosit de mai multe ori, situatie in care singura urma exploatabila este aceea a percutorului.

Urmele pe glont au prin excelenta un caracter dinamic si reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii ghintuite. Astfel, la armele cu teava ghintuita raman, sub forma de striatii, urme ale plinurilor, ale flancurillor ghintuite, precum si ale spatiilor dintre ghinturi. In cazul acestor tevi, urmele de pe proiectil reflecta caracteristicile generale ale tevii, determinate de numarul si latimea ghinturilor, microrelieful tevii, pe baza carora se realizeaza identificarea armei.