Abstract: Migrarea proceselor? a devenit in ultimul deceniu mai mult decat o simpla tehnica de echilibrare a incarcarii procesoarelor dintr-un mediu distribuit, transformandu-se intr-o stiinta. Ea este folosita intr-o multitudine de scopuri, pornind de la cresterea performantei unui sistem distribuit prin echilibrarea incarcarii procesoarelor sale, si ajungand la rezolvarea problemelor de acces la memoria locala a altor procesoare prin cod migrat. Totusi o trasatura comuna se poate desprinde: un sistem distribuit, eterogen sau nu, isi poate imbunatati performantele, gradul de utilizare a resurselor, eficienta protocolului de comunicatie, timpul mediu de raspuns, si nu in ultimul timp, poate fi mai usor de programat si controlat daca in cadrul sau sunt prevazute functionalitati de migrare a proceselor pe care le executa. In documentul de fata voi incerca sa demonstrez cele afirmate mai sus, prezentand cat mai multe aspecte ale problematicii migrarii procesoarelor in sistemele distribuite.
Cuvinte cheie: migrarea proceselor, echilibrare dinamica a incarcarii, sistem distribuit, protocol de comunicatie, algoritm distribuit, memorie distribuita, bucle paralele, planificare multiprocesor, evaluare de performante.
In ultimul deceniu conceptul de sistem distribuit s-a consacrat drept cel mai performant sistem de calcul, inlocuind tot mai mult vechile sisteme singulare ale puternicelor main-frame. S-a demonstrat faptul ca peste 99% din aplicatiile care necesita un volum masiv de calcule, si care inainte erau destinate fara nici un dubiu calculatoarelor de mare putere main-frame, acum pot fi rulate, cu rezultate mult superioare pe sistemele de calcul distribuite.
Un argument major in dezvoltarea sistemelor distribuite l-a constituit si costul redus al acestora intrucat de cele mai multe ori calculatoarele componente pot fi obisnuitele PC-uri, conectate intre ele pentru a realiza un calcul distribuit.
Aceasta dinamica a fost insotita si de proiectarea unor sisteme de operare precum si a unor limbaje de programare adecvate mediilor distribuite.
Noi concepte au aparut, altele au fost modificate.
Studiind, insa nivelul de utilizare a capacitatii de procesare pentru sistemele distribuite utilizate, s-a ajuns la concluzia ca fara o distributie controlata si echilibrata a taskurilor pe procesoarele sistemului o parte a procesoarelor sunt nefolosite decat intr-un mic procent, in timp ce altele sunt foarte incarcate.
O consecinta evidenta a acestui fapt era aceea ca timpul de raspuns al sistemului era mare, iar resursele sistemului erau slab utilizate. A aparut atunci ideea transferarii unor taskuri de la procesoarele foarte incarcate, cu cozi de asteptare de dimensiuni mari, catre procesoarele slab incarcate, chiar neutilizate. Acest lucru a dus la o crestere substantiala a gradului de utilizare a puterii de calcul a sistemului distribuit, si implicit la un timp de raspuns mai mic si o folosire mult mai eficienta a resurselor sistemului (sistemul de ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
