Pentru realizarea unei retele trebuie analizat pentru ce se va folosi reteaua respectiva si care sunt echipamentele necesare pentru realizarea respectivei retele. Pentru a putea comunica intre ele si a partaja resurse, calculatoarele trebuie sa vorbeasca intr-un limbaj comun. In terminologie IT, acesta se numeste protocol. Exemple de protocoale sunt TCP/IP, NETBios, IPX, aceste limbaje asigurand fundamentul pe baza caruia se pot efectua ope ratiunile de retea: transfer de fisie re, partajare resurse, etc. Configurarea retelei se face relativ simplu. Clic pe butonul din dreapta al mausului si se alege Properties. Din lista afisata, se selecteaza protocolul TCP/IP. Cu ajutorul butonului Properties se intra in dia logul de configurare.
Incepem prin a introduce adresa de IP (standardul fiind o adresa din domeniul privat), cum ar fi 192. 168. x. y, unde x poate lua va lori de la O la 255, iar y de la l la 254. Daca valoarea x e comuna pentru toti participantii la retea, valoarea lui y trebuie sa fie unica pentru fiecare.
Se poate introduce adresa 192. 168. 1. 2, iar in al doilea camp din dialog, Subnet Mask, e indicat sa se puna 255. 255. 255. 0. Tot aici este bine sa se introduca si sa se activeze si optiunea Client for Microsoft Networks, pentru a putea partaja fisiere impreuna cu ceilalti utiliza tori ai retelei.
Activarea se face apasand buto nul File and Print Sharing. La tab-ul Identification se poate da un nume oarecare pentru fiecare calculato r, nume sub care va fi cunos cut in retea. Tot aici se poate stabili apartenenta la un workgroup (de preferat este ca toate sa aiba ace lasi workgroup, care poate fi bo tezat, de exemplu, Strada). Cablarea unei retele sau, mai bi ne zis, realizarea ei, presupune mai multe etape de lucru. Exista insa si acele sarme care trebuie bagate in seama, deoarece de ele depinde functionarea optima a retelei.
De obicei, distantele in cazul unei retele nu trebuie sa depaseasca 100 m (intre noduri). De ace ea, alegerea optima pentru o ase menea retea este cablul UTP (Unshielded Twisted Pair), care este ieftin, usor de procurat si de sertizat in mufa RJ-45. Aceasta este usor de recunoscut datorita ase manarii cu conectorul RJ-11, folo sit la cuplarea aparatului telefo nic. Diferenta consta in numarul de fire, opt in cazul retelelor, fata de doar patru in telefonie si, desigur, in dimensiunea conectorului.
Trebuie sa se inceapa cu sertizarea cablului UTP, care sa permita co municarea intre PC-uri. Dintre cele patru perechi de fire din ca blu se vor folosi doar doua: o pe reche pentru emisie (fir de semnal si masa) si cealalta pereche pentru transmisie. Standardul unanim acceptat implica folosirea pinilor l si 2 pentru transmisia datelor, iar a pinilor 3 si 6 pentru receptie.
O pereche de fire contine un fir colorat (de exemplu, verde), rasu cit cu un al doilea fir alb, striat cu culoarea primului, adica verde. Exista si un standard (EIA/TIA-568A si B) pentru aranjarea fire lor dupa culoare. Pentru ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
