Obiectele pe parte de client pot fi considerate nucleul limbajului JavaScript, dar o parte importanta a dezvoltarii de aplicatii sofisticate in JavaScript o constituie lucrul cu obiectele esentiale ale limbajului. Acestea sunt compatibile in diversele implementari, Microsoft, Sun, Be sau Opera, ca si pe diverse platforme, pe parte de client sau pe parte de server. Ele sunt de asemenea obiecte standardizate prin ECMAScript 1. 0. Sirurile constituie o parte esentiala a oricarui limbaj de programare. Un sir, care este un set de caractere alfanumerice, poate fi sau de tip literal, cum este Impinge vagoane, sau o variabila reprezentand un sir, ca thePhrase. Un element literar de tip sir este format din zero sau mai multe caractere incadrate intre ghilimele () sau intre apostrofuri (). JavaScript ofera aceasta optiune, dar pentru a incadra un sir trebuie sa folositi acelasi tip de semne. In continuare sunt careva exemple de elemente literare de tip sir incadrate intre ghilimele sau intre apostrofuri: In JavaScript se intalnesc, mostenite din Java si C++, caracterele speciale. Ele se folosesc pentru a-i spune calculatorului sa foloseasca un caracter special sau o apasare de tasta, asa cum este tasta Tab, sau o linie noua. Pentru aceasta, se foloseste un caracter backslash () in fata unuia dintre codurile Escape, ca in urmatoarea lista: f indica o pagina noua
indica o linie noua
indica un retur de car indica o apasare a tastei Tab indica un caracter backslash indica ghilimele Daca se doreste emularea tastei Tab pentru a alinia doua coloane de date, trebuie sa folositi caracterul Tab ( ). In JavaScript, spre deosebire de alte limbeje, un sir este si un obiect cu propriile sale proprietati si metode.
Pe masura ce JavaScript s-a dezvoltat, sirurile au dbandit mai multa putere. Prima versiune de limbaj nu trata sirurile ca oiecte reale; aceasta a inceput abia cu JavaScript 1. 1. De exemplu, pentru crearea unui sir si verificarea lungimii sale in JavaScript 1. 0, se folosea urmatorul cod: var str= My name is John; alert (str. length); Incepand insa cu JavaScript 1. 1, s-a putut folosi operatorul new, ca orice alt obiect, pentru a se crea o instanta a obiectului String.
Daca incercati asta folosind un browser care nu recunoaste definirea obiectului String, veti receptiona un mesaj de eroare care spune ca String nu este definit. Iata in continuare cum se desfasoara procesu in browserele JavaScript 1. 1+. var str= newString (My name is John); alert (str. length); Scopul acestei declarari explicite a unui obiect String este ca obiectele String pot fi accesate din alte cadre intr-o modalitate mai simpla si mai sigura decat JavaScript 1. 0. De exemplu, daca doriti sa accesati o variabila numita custName din fereastra parinte, se scrie: var customer = new String; customer=parent. custName; In JavaScript 1. 0, trebuie sa adaugati un sir gol la sfarsitul expresiei ca sa se poata ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.