Noțiunea de proces încărcarea sistemului de operare caracteristicile

Sistemul de operare Unix are drept concept fundamental conceptul de proces.

Procesul poate fi definit, in prima instanta, ca fiind un program in executie (daca stiti ce este acela un proces, sunati la 8989899 si spuneti ce este un proces! ). Procesul este o entitate dinamica, in timp ce programul este o entitate statica. Pentru un program executabil dat pot exista mai multe procese asociate, numite instante. Caracteristica cea mai importanta a unui proces este identificatorul procesului (PID). Acesta este un numar natural nenul prin care se identifica in mod unic procesele, mai precis locul unde sunt memorate caracteristicile procesului din tabela proceselor. Procesele sunt de doua tipuri: procese utilizator si procese nucleu. Se creaza procesul 0, numit swapper, care este planificatorul de procese El face parte din nucleu si este considerat proces sistem. Se creaza procesul 1, numit init, care este parintele tuturor proceselor aparute ulterior in sistem; Se executa procesul init care initializeaza structurile proprii de date, apoi citeste fisierul /etc/inittab pentru a decide asupra proceselor ce vor fi create si fisierul /etc/rc pentru a lansa procesele sistem care ruleaza in memorie pe durata intregii functionari a sistemului, numite procese background sau demoni. Procesul init citeste fisierul /etc/ttys pentru a determina numarul terminalelor din sistem si creaza cate un proces fiu pentru fiecare terminal. Dupa aceea, procesul init trece in starea blocat pana la terminarea unuia dintre procesele fiu. Fiecare proces fiu asociat unui terminal executa programul login care solicita introducerea numelui si parolei utilizatorului. Datele introduse sunt verificate prin compararea cu datele din fisierul /etc/passwd. Daca utilizatorul are acces la sistem, atunci acest proces fiu lanseaza interpretorul de comenzi ales de utilizator. In caz contrar, programul login solicita reintroducerea numelui si parolei. Observatie: Procesul 0 se numeste sheduler pentru sistemele cu paginare si swapper pentru sistemele cu evacuare. Dupa cum aminteam ceva mai inainte, un proces utilizator poate sa se execute in mod utilizator si in modul nucleu. In modul utilizator procesele nu au acces decit la propria zona de cod, date si stiva utilizator. In modul nucleu un proces contine instructiuni privilegiate si poate avea acces la structurile de date ale nucleului. Nucleul, in termeni de procese, nu este un proces separat ci devine parte integranta a procesului utilizator. Spatiul virtual de adrese al unui proces este cuprins intre 0 si adresa virtuala maxima accesibila procesului si are trei segmente: segmentul de cod, segmentul de date si segmentul de stiva. Procesele iau nastere, sunt executate si dispar prin folosirea unor apeluri sistem (functii sistem). Orice proces Unix, cu exceptia procesului 0, este creat prin apelul functiei sistem fork. Procesul nou creat se numeste proces fiu, iar procesul care a apelat functia fork se numeste proces ...