A vorbi despre informatica juridica, dupa unii autori nu inseamna folosirea unei expresii originale; dupa altii, este un abuz de limbaj pentru ca informatica este o stiinta, iar interventiile sale in lumea dreptului reprezinta aplicatii juridice.
Noi suntem adeptii notiunii de informatica juridica pe care o definim ca stiinta tratarii logice, cu mijloace automate a informatiei juridice.
Ea cuprinde ansamblul aplicatiilor informatice in serviciul dreptului. Disciplina tanara si in plina dezvoltare, ea este profund marcata de caracterul practic al raspunsurilor si mijloacelor sale, remarcandu-se prin creativitate si reflectii teoretice asupra gandirii si limbajului juridic.
Informatica juridica are particularitati care o disting de celelalte tehnici facand din ea un instrument original de schimbare. Materia sa prima este informatia juridica; ea reprezinta celula fundamentala a intregului sistem juridic; de aceea, prin prelucrarea informatiei juridice, ea are o puternica influenta asupra modelelor de gandire, asupra structurilor, mentalitatilor, oamenilor si lucrurilor. Informatica juridica este un remarcabil instrument in serviciul dreptului, dar si un factor de mutatie important in domeniul juridic.
Este dificil de intocmit un tablou de ansamblu al aplicatiilor informaticii in drept, ele sunt variate si numeroase, fiind legate de realizari juridice confirmate, unele in curs de experimentare sau studii teoretice.
Un prim efort de clasificare tinde sa distinga clar informatica juridica - obiect al dreptului, de informatica pura si de dreptul informatic, creat in urma cu 10 ani, care este o disciplina distincta a stiintelor juridice.
Pentru ca juristii sa cunoasca din ce in ce mai multe dosare, acte de procedura, probleme de contencios si pentru reglarea rapoartelor de afaceri, acestia folosesc calculatoare adaptate ori spre scopuri vizate. Aceste dosare sunt evident intesate de notiuni tehnice, cum ar fi dreptul constructiilor, procedura penala ori criminalistica. Nu exista motive fundamentale pentru a concluziona ca aceste domenii sunt pur tehnice sau ca expertii sunt auxiliari ai juristilor, iar mecanismul dreptului comun este ineficient in gasirea unei solutii corecte.
Este adevarat ca in aceasta viziune se procedeaza la o analiza limitata in dreptul privat si in special in dreptul obligatiilor. Informatica interpeleaza juristul asupra unui spectru mai larg al problematicii, iar cantitatea de lucrari consacrate acestor probleme este semnificativ mai mare.
Aceste intrebari sunt generate de tehnica insasi, pentru ca in considerarea lor ele sunt fara precedent, solutiile nu sunt intotdeauna atat de simple pe cat par, daca ne referim la reglarea unui banal conflict intre furnizorul si consumatorul de valori informatice.
Bineinteles, se pune apriori problema atasarii la o tehnica juridica pe care partizanii teoriei autonomiste prefera sa o puna pentru stigmatizarea vidului juridic, pentru justificarea unei discipline origjnale: In mod ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.