Aproape orice calculator personal si server din ziua de azi contine unul sau mai multe dispozitive hard-disk. Mai nou se gasesc chiar si Video Recordere sau camere video care folosesc hard-diskul ca mediu de stocare in locul benzii magnetice. Miliardele de hard-diskuri fac un singur lucru, insa foarte bine. Ele depoziteaza informatia digitala intr-o forma relativ permanenta, astfel calculatorul are capabilitatea de a detine in memorie informatia chiar si nealimentat la o sursa de curent.
Hard-disk-urile au fost inventate in anii 1950. La inceput aveau ca marime pina la 20 inch in diametru si puteau inmagazina doar citiva megabytes. Initial au fost numite ,,fixed disks" sau ,,Winchesters" (un nume de cod folosit pentru un produs popular IBM). Mai tirziu au fost numite hard-disk-uri pentru a le deosebi de ,,floppy disk-uri". Hard-disk-ul are o placa tare (platan) care sustine mediul magnetic, in opozitie cu un film flexibil din material plastic, folosit la benzile magnetice sau la floppy-disk-uri.
La cel ma simplu mod posibil, had-disk-ul nu este mult diferit de o banda magnetica. Atit hard-disk-ul cit si benzile magnetice folosesc aceleasi principii de inregistrare. Ele de asemenea au in comun beneficiul major al depozitarii magnetice - mediul magnetic poate fi cu usurinta sters si apoi rescris, in plus structura fluxului magnetic pastrindu-se intacta pentru mai multi ani.
Datele sunt stocate pe disc sub forma fisierelor. Un fisier este denumit simplu ca o colectie de biti. Bitii pot fi reprezentarea in codul ASCII pentru caracterele unui text, pot fi instructiunile unei aplicatii software pe care calculatorul trebuie sa le execute, inregistrarile unei baze de date sau pixelii de culoare pentru o imagine GIF. Indiferent de continutul fisierului, el este alcatuit dintr-o ,,insnuruire" de
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.