Servirea Vinului Alb

I. ARGUMENTUL TEMEI “SERVIREA VINULUI ALB”

Istoria vitei-de-vie dateaza inca din timpurile biblice; Noe este primul primul cultivator si beneficiar (dar si prima victima) al vinului, despre care relateaza Geneza(9:20). In Grecia Antica vinul era consumat cu apa, consumul nediluat fiind considerat un semn de desfrau. Vinul se pastra in amfore de ceramic si in butoaie astupate cu carpe inmuiate in ulei, pentru a impiedica continuarea fermentatiei.

Romanii au plantat vita-de-vie pe tot teritoriul cucerit, acolo unde clima permitea; Africa de Nord, Spania, Galia, Britania, Iliria. In evul mediu, datorita nevoii de vin pentru serviciul comuniunii, cultivarea vitei-de-vie revine clericilor, iar obtinerea unor soiuri superioare se datoreaza eforturilor depuse de calugari si preoti. Geto-dacii erau harnici cultivatori de vita-de-vie si consumatori de vin pe masura, asa incat regele Burebista, sfatuit de marele preot Deceneu, dispune desfiintarea culturilor de vita-de-vie. In ciuda acestei masuri,vita-de-vie era foarte raspandita la sosirea romanilor in Dacia, acestia aducand noi sortimente si o tehnologie de taiere si vinificatie mai avansata.

Precaritatea mijloacelor de transport a determinat amplasarea si dezvoltarea unor podgorii de-a lungul albiilor unor rauri: Rinul, Loara, Garona.

Catre sfarsitul sec. al XVII-lea, a devenit comuna folosirea sticlelor si a dopurilor de pluta, o contributie in acest sens avand si Don Pierre Perignon(1638-1715), creatorul sampaniei. Podgoriile europene au fost infestate in 1863 de un daunator adus intamplator din America- phylloxera – care a distrus numai in Franta 1000000 de hectare de vie. Culturile au fost refacute prin altoirea unor soiuri rezistente la acest daunator, importate din California.

Desi avea drept rezultat o licoare savurata de-a lungul a mii de ani, procesul transformarii strugurilor in vin a fost explicat de abia pe la mijlocul sec al XIX-lea chimistul francez Louis Pasteur a descris procesul fermentatiei, ceea ce ajuta la mentinerea calitatii produsului prin stomparea procesului de fermentatie. Ulterior, metoda a fost denumita pasteurizare.

Pe teritoriul tarii noastre se afla 7 zone viticole ce includ aproximativ 40 de podgorii si numeroase centre viticole.

Dupa parcurgerea istoriei vitei-de-vie am descoperit evolutiile acesteia din timpurile biblice pana in ziua de azi. Astfel am aflat ca din ultimii ani oamenii nu se alimenteaza pur si simplu. Hranirea a devenit pentru om un act cultural, influentat de traditii, obiceiuri, nivel educational, gusturi si habitudini personale. Desi incercam sa ne hranim cat mai corect si mai stiintific, alimentatia este unul dintre cele mai subiective si mai personale gusturi ale lui homo sapiens. El manifesta preferinte clare si este predispus sa abuzeze de alimente cunoscute. Inca din Antichitate, medicii si filosofii au invatat sa pretuiasca triada alimentara vin-paine-untdelemn. Nu intamplator, graul si vita-de-vie urmaresc fiecare etapa a evolutiei civilizatiei umane, nu intamplator, pentru crestini, painea este trupul, iar vinul este sangele lui Iisus.

Un mare medic, membru al Academiei Franceze numeste vinul ca fiind al doilea aliment ca importanta, dupa paine.

Un alt medic celebru al Asociatiei medicilor Francezi, doctoral Ierebulet considera ca vinul va ramane ce a fost din totdeauna: un aliment de prim ordin si, in unele cazuri, un medicament valoros.

Toti medicii practicieni au sesizat valoarea tonica si stimulativa mai ales odata ce organismul inainteaza in varsta iar vitalitatea lui scade.

Vinul trebuie consumat pentru ca este sanatos, infinit mai potrivit decat berea sau vodka deoarece este un produs viu si natural, fiindca a bea vin nu este numai o desfatare dar si un act de cultura. Iar noi traim intr-o tara in care s-a nascut cultul vinului iar traditia noastra s-a legat de paine si vin cu vreo 5000 de ani inainte de prima liturghie. Pentru ca intr-o Europa unita limita democratiei in politicile agricole se trag intre tarile care produc vin si ceilalti, este firesc, din toate punctele de vedere sa ne asociem cu cei asemenea noua.

“In vino veritas” nu e o vorba pe care sa o spuna oricine ca sa-si etaleze rudimentele de latina ci este un adevar si un mod de viata.

Multi doctori renumiti recomanda vinul si il considera unul din importantele elemente ale unei alimentatii sanatoase si echilibrate. In acelasi considera ca o orientare ideala a oamenilor asupa vinurilor albe ar trebuii sa fie spre o Feteasca Regala sau o Mustoasa de Maderat cu conditia ca ele sa fie originale si vinificate cu raspundere.

Soiurile de struguiri albi fiind mai putin pretentioase sunt cultivate in multe din podgoriile romanesti, unde se obtin roade bogate dar si de calitate.

Pentru o masa memorabila cu prietenii, un vin alb suplu, baubil, nu foarte tare si greu, Ghardonnay de Oprisor sau Muscat Ottenel de Telna, sunt, fara indoiala, ideale. Insa un element important al mentinerii principalelor calitati ale vinului alb este temperatura la care este consumat. In prealabil vinul alb se serveste la temperaturi intre 100-120 C, la aceasta temperatura vinul pastrandu-si parfumul, rafinitatea, catifelarea si aroma vii.

Daca temperature vinului depaseste 120 C acesta se raceste, dar cu grija pentru a nu scadea la o temperatura mai mica de 70 C, existand astfel riscul de a-si pierde unele calitati.

Mi-am ales aceasta tema pentru a descoperii cat mai multe detalii despre provenienta, originea, calitatile si toate celelalte mistere ce se afla in spatele unei sticle de vin alb.

II. CONTINUTUL PROPRIU-ZIS AL TEMEI

II.1. Sortimente de vinuri albe

Aligotė

Este un soi de vin alb sec care este mult extins la noi, in special in podgoriile din Moldova, dar si in alte podgorii pe suprafete mici.

In podgoria Iasi vinul acesta are caracteristici care le depasesc pe cele ale vinurilor din acelasi soi, cultivate in alte podgorii.

Feteasca Alba

Soi de vin alb, sec si demisec, ramura a Fetestilor si coloana vertebrala a soiurilor romanesti autohtone. Este numit ca fiind fica celei negre intr-un trecut incert aparand printr-o mutatie spontana si fiind selectionata de viticultor. Este un soi semiaromat, extrem de placut, floral si delicat. Cand e vinificat in sec, in primul an de viata se asociaza perfect cu peste, pui sau aperitive din branza proaspata. Daca rest de zahar, merita maturate, in stejar si invechita la sticla, in ultima varianta adresandu-se perfect mancarurilor mai sofisticate si branzeturilor cu mucegai.